Despre petreceri

     Am avut parte de cateva petreceri pana acum, unele mai reusite decat altele.

     Eu, de fel, nu sunt sufletul petrecerii, in parte pentru ca nu prea dansez, in parte pentru ca ma simt ca si Casper, fantoma prietenoasa; mereu acolo, niciodata observata ( poate doar daca mi se rupe un toc, si asta ma face sa ma felicit pentru ca nu prea port tocuri ).

     Daca v-am povestit cum a fost la Bal (articolul este aici: http://ioanaseverything.blogspot.ro/2016/12/balul-bobocilor-fost-naspa-si-punct.html ), la Banchetul de a opta pot sa va spun pe scurt. Fotograful a fost naspa ( nici eu cea mai fotogenica, dar jumatate din DVD-ul de final a fost plin de fotografii miscate si de poze fotobombate de alte chestii, unele mai dubioase ca altele ), multi au stat pe afara sau pe acoperis ( unde, teoretic, nu aveam voie, dar pentru mine chestia aia a facut toata seara ), profesorii erau prea aproape de tot si muzica era...ceva.

     Ne-am lamurit cum e cu petrecerile organizate de scoala, relativ mari, dar este acelasi lucru si pentru cele facute de prieteni? Eu zic ca nu, adica atmosfera este mai relaxata, oamenii iti sunt mai apropiati intr-un fel sau altul si...sa fim seriosi, toata lumea se comporta altfel daca nu e nimic in cadrul scolii.

     Spre exemplu, desi nu admit din prima, imi plac petrecerile Parabataiului ( hei gagica ), de la mersul la piscina in luna martie, pana la un fel de petrecere nedefinita cu muzica, multe chipsuri, remi, fotbal de masa si momente jenante. Sau petrecerile in pijamale cu T, de la care ies cu traume pentru ca imi spune povesti de groaza.

      Acum, ceea ce vreau eu sa fac este sa va ofer cateva sfaturi despre cum sa supravietuiti in cazul in care sunteti persoanele alea care nu cred nici in ruptul capului ca se pot distra ( si o sa ma refer in principiu la petrecerile organizate de scoala, nu la cele de la prieteni, pentru ca in cazul lor, va pot ajuta prietenii ):

1. In cazul in care vreti sa va luati "hainele de duminica" ca sa fiti cei mai misto imbracati si sa intoarceti toate capetele....mai bine nu. Adica, nu va spun sa va duceti acolo in trening, dar din propria experienta, o sa dansati, sau o sa va patati cu suc (inevitabil), sau o sa transpirati atat de tare incat o sa stoarceti hainele la final ( si nimeni nu vrea sa vada asta ). Va sugerez haine cat mai lejere, in care sa va simtiti bine si pantofi foarte comozi ( asta exclude pantofii cu toc de 3 kilometri, pentru ca, sa recunoastem gagicile, oricum o sa ramaneti desculte, iar asta este putin patetic ).
2. Asigurati-va ca aveti cel putin un prieten cu care puteti sa faceti caterinca de oamenii care isi dau sufletul pe scena ( in cazul spectacolului Miss & Mister, altfel, gasiti loc langa bar si faceti caterinca ).
3. Gasiti un loc in locatie sau langa locatia in care va aflati, unde sa va adunati cu gasca si sa va distrati in stilul vostru ( ca sa aveti o punte de salvare in cazul in care petrecerea devine cringe rau de tot). Spre exemplu, pentru mine a fost acoperisul de care v-am spus mai sus.
4. Mancati inainte de petrecere. Serios. Mancati ceva care sa va tina de foame. Am patit-o in toate cazurile in care am mers la o petrecere in cadrul scolii ( banchete, baluri ) si pot sa va spun ca nu prea exista mancare buna...sau doar mancare.
5. Nu bagati profesorii in seama, vor sa para mai duri decat sunt. De cele mai multe ori se bucura mai tare ca voi sa fie acolo.
6. Constientizati ca singurul lucru pe care o sa-l pierdeti daca plecati la o ora decenta este betia. Da, imi pare rau sa va dezamagesc, insa daca plecati de acolo pe la doisprezece-unu noaptea, nu veti rata printul ( sau printesa ) pe cal alb ( sau pe tocuri imense ), ci doar un mare fiasco facut de niste oameni mai mult sau mai putin beti.
7. Chiar daca puteti jura ca nu veti dansa, este inevitabil sa nu o faceti. Mereu va exista prietena ( sau prietenul, sau prietenii, v-ati prins voi ) care va va ridica de pe scaun, asa ca ce ar fi sa nu va mai incapatanati? Oricum toti stim ca atunci cand o sa auziti "acea melodie", veti dansa de parca nu va vede nimeni.
8. Va rog eu nu va duceti acolo setati pe textul "Petrecerea asta o sa fie naspa si eu nu o sa ma distrez.", pentru ca va mintiti. Va fi macar un moment in acea seara care va face toti banii.

       In concluzie, petrecerile nu sunt asa de naspa pe cat par. Trebuie doar sa stiti cum sa tratezi situatia si unde sa cautati distractia.

       Sper ca sfaturile despre supravietuirea la petreceri sa va ajute macar putin.

       Voi ce "secrete" pentru a supravietui unei petreceri in cadrul scolii ( sau nu numai ) mai aveti?

 

     

Am facut parte din operatiunea "Miss and Mister"

          Ok...., o mai spun o data, in caz ca nu v-ati dat seama din articolele trecute, sunt o haterita cand

vine vorba de baluri. Adica, imi place sa vad cum oamenii se agita, cum sunt cautate cluburi, cum sunt numerele gandite si asa mai departe, problema mea este cu balul in sine. Poate doar din cauza ca nu sunt in lumina reflectoarelor...nu ca as vrea, sunt o fata care ajuta procesul de creatie, nu care sta pe o scena intr-o rochie scumpa si zambeste frumos, si sunt mandra de asta.

         Poate ca acum vi se pare ca sunt o frustrata, suparata ca nu a fost Miss sau ceva de genul asta, dar chiar m-am bucurat sa vad si sa ajut. Sa fiu in culise, cum se zice.

         Acum ceva timp, va povesteam despre cum balul din liceul nostru mi s-a parut naspa....si asta poate din cauza prejudecatilor. Adica, da, inca sunt de parere ca atmosfera de acolo, locul, muzica si barul au fost naspa, dar atunci nu m-am concentrat prea mult pe ce se intampla pe scena, pe munca depusa de participanti.

         Saptamana trecuta a avut loc "Balul Bobocilor Bucuresteni", care, dupa asteptari si tema ("All Gold", daca nu ma insel), a avut ceva proportii. Si......acum urmeaza sa va introduc in procesul de creatie observat de mine.

          Pentru ca am placerea sa-i am colegi de clasa pe Miss si Mister ai scolii de anul asta, am fost destul de aproape de toate injuraturile si caderile nervoase de acolo, plus ca profesoara implicata in repetitii preda clasei noastre.

         Totul a inceput intr-o vineri obisnuita si plictisitoare, in care noi nu faceam (iar) ora de Tic si m-am dus dupa sefa clasei ca s-o intreb daca putem sa vorbim cu cineva ca sa plecam acasa....si m-a gasit ea prima. Era foarte agitata, a zis numele profesoarei, ceva de repetitii si dupa m-a tarat literalmente dupa ea. Sala in care repetau cei doi cu profesoara si cu cei ce au castigat acum trei ani "urla" dupa o pauza. Colegii mei erau transpirati si satui de tipetele profei, o tipa de la a doisprezecea incerca sa gaseasca o cale de sinucidere fara durere si eu eram confuza rau de tot. Si apoi a intrat in scena Fusta-Mare, Marea-Fusta. Nu glumesc, o bucata de material in colturi, de marimea intregii sali, pe care trebuia sa o fluturam ca pe valuri, in timp ce Misterul trebuia sa o ridice pe Miss de nenumarate ori. De aici, mi-am dat seama ca e mai mult decat chiulit de la ore, dat din gene si zambete, dar nici nu voiam sa ma implic mai mult. Un singur tipat m-a facut sa vreau sa omor pe cineva si cu prima ocazie, am plecat de acolo.

         Evitatul organizarilor mi-a iesit bine......pana in vinerea de dinaintea balului.

         Din nou, eram la ora de Tic, cand ma suna disperat Misterul si-mi spune ca trebuie sa vin sa discut cu el si cu profa de bal. Va dati seama ca prima data am crezut ca este o gluma, iar mai apoi am intrat in pamant de frica (profa nu este chiar cea mai rezonabila persoana). Ma rog, am ajuns in faimoasa sala de repetitii si am fost intrebata foarte prietenos (de colegii mei) daca pot sa fac tatuaje temporare pentru duminica, pentru bal (sa va zic ca verbul corect este "a trebui"?). Si am acceptat pentru ca nu voiam zile fripte la ore.

       Pot spune doar ca fara o anumita prietena (hei, T), care s-a mutat la mine practic weekend-ul ala (mai putin dormitul), nu as fi reusit sa gasesc o metoda prin care sa fac tatuajele sa tina, nu as fi avut suportul moral si buna-dipozitia pe care am avut-o.

       Si iata-ne duminica, doua fete in intarziere, echipate cu toate ustensilele care au tus negru de pe fata pamantului, o punga de bezele si multa pudra de talc. Ca sa fiu sincera, m-am distrat. Am desenat, am retusat, am fixat, am avut o asistenta care destindea atmosfera si o "panza" cuminte (ignoram faptul ca aproape am facut infarct cand schita nu s-a transferat pe piele si a trebuit sa fac totul de la zero....si ca era sa-i disloc umarul saracului baiat, ok? Ok. ).

         In final, toata lumea a fost fericita; cei doi au castigat, profa ridica pe toata lumea in slavi, T a facut ceva glume pe seama noastra, iar eu am facut ceva de care sunt pasionata si care mi-a testat limitele putin.

        Si da, pot spune ca este mai mult decat dantela si zambete largi, au nevoie de sustinere si de talent; si da, m-am distrat de minune in acea dupa-amiaza, desi am intrat obligat-fortat in asta.

 

        Sigur sunteti sau cunoasteti pe cineva care a intrat obligat-fortat in ceva de genul, dar a iesit din asta fericit. Sper sa va faceti putin timp sa-mi povestiti si mie cate ceva. Sunt sigura ca sunt si intamplari mai amuzante decat a mea.