Ok...., o mai spun o data, in caz ca nu v-ati dat seama din articolele trecute, sunt o haterita cand
vine vorba de baluri. Adica, imi place sa vad cum oamenii se agita, cum sunt cautate cluburi, cum sunt numerele gandite si asa mai departe, problema mea este cu balul in sine. Poate doar din cauza ca nu sunt in lumina reflectoarelor...nu ca as vrea, sunt o fata care ajuta procesul de creatie, nu care sta pe o scena intr-o rochie scumpa si zambeste frumos, si sunt mandra de asta.
Poate ca acum vi se pare ca sunt o frustrata, suparata ca nu a fost Miss sau ceva de genul asta, dar chiar m-am bucurat sa vad si sa ajut. Sa fiu in culise, cum se zice.
Acum ceva timp, va povesteam despre cum balul din liceul nostru mi s-a parut naspa....si asta poate din cauza prejudecatilor. Adica, da, inca sunt de parere ca atmosfera de acolo, locul, muzica si barul au fost naspa, dar atunci nu m-am concentrat prea mult pe ce se intampla pe scena, pe munca depusa de participanti.
Saptamana trecuta a avut loc "Balul Bobocilor Bucuresteni", care, dupa asteptari si tema ("All Gold", daca nu ma insel), a avut ceva proportii. Si......acum urmeaza sa va introduc in procesul de creatie observat de mine.
Pentru ca am placerea sa-i am colegi de clasa pe Miss si Mister ai scolii de anul asta, am fost destul de aproape de toate injuraturile si caderile nervoase de acolo, plus ca profesoara implicata in repetitii preda clasei noastre.
Totul a inceput intr-o vineri obisnuita si plictisitoare, in care noi nu faceam (iar) ora de Tic si m-am dus dupa sefa clasei ca s-o intreb daca putem sa vorbim cu cineva ca sa plecam acasa....si m-a gasit ea prima. Era foarte agitata, a zis numele profesoarei, ceva de repetitii si dupa m-a tarat literalmente dupa ea. Sala in care repetau cei doi cu profesoara si cu cei ce au castigat acum trei ani "urla" dupa o pauza. Colegii mei erau transpirati si satui de tipetele profei, o tipa de la a doisprezecea incerca sa gaseasca o cale de sinucidere fara durere si eu eram confuza rau de tot. Si apoi a intrat in scena Fusta-Mare, Marea-Fusta. Nu glumesc, o bucata de material in colturi, de marimea intregii sali, pe care trebuia sa o fluturam ca pe valuri, in timp ce Misterul trebuia sa o ridice pe Miss de nenumarate ori. De aici, mi-am dat seama ca e mai mult decat chiulit de la ore, dat din gene si zambete, dar nici nu voiam sa ma implic mai mult. Un singur tipat m-a facut sa vreau sa omor pe cineva si cu prima ocazie, am plecat de acolo.
Evitatul organizarilor mi-a iesit bine......pana in vinerea de dinaintea balului.
Din nou, eram la ora de Tic, cand ma suna disperat Misterul si-mi spune ca trebuie sa vin sa discut cu el si cu profa de bal. Va dati seama ca prima data am crezut ca este o gluma, iar mai apoi am intrat in pamant de frica (profa nu este chiar cea mai rezonabila persoana). Ma rog, am ajuns in faimoasa sala de repetitii si am fost intrebata foarte prietenos (de colegii mei) daca pot sa fac tatuaje temporare pentru duminica, pentru bal (sa va zic ca verbul corect este "a trebui"?). Si am acceptat pentru ca nu voiam zile fripte la ore.
Pot spune doar ca fara o anumita prietena (hei, T), care s-a mutat la mine practic weekend-ul ala (mai putin dormitul), nu as fi reusit sa gasesc o metoda prin care sa fac tatuajele sa tina, nu as fi avut suportul moral si buna-dipozitia pe care am avut-o.
Si iata-ne duminica, doua fete in intarziere, echipate cu toate ustensilele care au tus negru de pe fata pamantului, o punga de bezele si multa pudra de talc. Ca sa fiu sincera, m-am distrat. Am desenat, am retusat, am fixat, am avut o asistenta care destindea atmosfera si o "panza" cuminte (ignoram faptul ca aproape am facut infarct cand schita nu s-a transferat pe piele si a trebuit sa fac totul de la zero....si ca era sa-i disloc umarul saracului baiat, ok? Ok. ).
In final, toata lumea a fost fericita; cei doi au castigat, profa ridica pe toata lumea in slavi, T a facut ceva glume pe seama noastra, iar eu am facut ceva de care sunt pasionata si care mi-a testat limitele putin.
Si da, pot spune ca este mai mult decat dantela si zambete largi, au nevoie de sustinere si de talent; si da, m-am distrat de minune in acea dupa-amiaza, desi am intrat obligat-fortat in asta.
Sigur sunteti sau cunoasteti pe cineva care a intrat obligat-fortat in ceva de genul, dar a iesit din asta fericit. Sper sa va faceti putin timp sa-mi povestiti si mie cate ceva. Sunt sigura ca sunt si intamplari mai amuzante decat a mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu