Crize adolescentine

            Ok...azi vreau sa va spun o poveste...
             Totul a inceput aseara, pe la ora unu noaptea, cand Suriorul mi-a zis printr-un mesaj sa nu il bag in seama pe cel mai bun prieten al lui ( cu care nu ma intelegeam asa bine oricum si care, teoretic, nu avea numarul meu de telefon ). Ma rog, era vorba de o tipa din clasa mea, pe care a vazut-o intr-o poza cu Suriorul si ii voia numarul de telefon.
             Bineinteles ca nu i l-am dat, 1. pentru ca nu sunt genul de persoana care sa dea numere de telefon fara aprobarea persoanei respective, 2. am putine momente in care il ascult pe omul asta, care imi suporta toanele, nervii si nebuniile de sase ani incoace, dar seara trecuta a fost unul dintre acele momente. Dupa a cerut numarul unui alt prieten, pentru a-l stresa pe el. Odata cu refuzul meu ( si cu unele replici de care nu sunt mandra, insa care erau necesare, pentru ca era insistent ), s-a declansat razboiul, mi-a aruncat niste cuvinte in fata, care sper sa le foloseasca doar cu mine, pentru ca daca asta e caracterul lui adevarat..., si mi-a dat block, pentru ca "Nu-i asa? De ce sa nu ma faci sa plang si dupa sa nu imi dai block?".
             In fine, Suriorul a incercat sa ma calmeze ( la doua dimineata si ii multumesc pentru asta ) pentru ca am inceput sa aberez cum ca nimeni nu ma place si asa mai departe. Dupa ce s-a "plictisit" ( murea de somn ) de mine, am vorbit si cu prietenul asta de mai sus, caruia i-am trimis un mesaj sa nu il bage in seama pe acest, sa-i zicem, Troll. Am dezvoltat o intreaga discutie pana pe la patru dimineata cu acest prieten despre ce lucruri urate am spus eu despre el sau el despre mine si am facut liste intregi cu defectele noastre. Ne-am dracuit, ne-am consolat, am ras si am plans( mai mult eu ),dar in final am fost ok, ma rog, sper sa fim bine.
             Dupa vreo trei ore ( in care mi-am implantat in creier ca sunt un dezastru pe doua picioare ),  terapie cu niste oameni pe care ii apreciez din ce in ce mai mult si o gramada de poze "dubioase" cu Tiut si prietena ei buna, am reusit sa ma opresc din plans si sa ma culc.
            Stiu ca am defecte, pentru ca nimeni nu e perfect, sunt incapatanata, si vulcanica, si am un vocabular colorat, si ma oftic cand nu imi iese ceva cum vreau, si nici sa nu mai vorbim de defectele fizice si alte cateva psihice, dar, in acelasi timp, daca ajungi sa ma cunosti, sunt (zic eu) o companie placuta ( atunci cand nu urlu la tine, sau nu aberez despre actori si personaje din carti ).
            Uff...ceea ce incerc eu sa va zic aici este ca, da, fiecare are defectele lui si, da, unora persoane nu le convine cine esti sau ce vrei sa faci, dar atata timp cat ai langa tine oameni pentru care merita sa stai treaz noaptea sau pentru care merita sa iti misti fundul pana in cealalta parte a orasului ca sa bei o cafea cu ei, merita sa tii piept si celor care te urasc si care iti arunca cuvinte urate in fata fara motiv.
            Pentru ca asa e viata, cazi si te ridici, esti doborat si esti ridicat.


           Voi cum ati fi reactionat intr-o situatie de genul asta? Sau, ati trecut printr-o situatie de genul asta?

Balul bobocilor a fost naspa si punct

            Poate ca pentru unii nu e naspa, poate ca eu sunt un hater. Sau poate chiar e naspa si eu mai bine stateam acasa.
            Dupa cum va puteti da seama, am fost la ceea ce multi numesc "Balul bobocilor", numai ca nu a fost nici bal, nu a fost nici al bobocilor, a fost o adunatura de adolescenti plini de hormoni, care erau acolo numai pentru ca, cel mai probabil, se gandeau ca pot da pe gat vreun shot fara sa ii vada diriga si o gramada de fosti elevi ai liceului care isi linguseau fostii profesori pentru recomandari la facultate.
            Sa va spun cum a stat treaba din punctul meu de vedere. Nici macar nu voiam sa fiu acolo, am fost de dragul experientei si al prietenilor, in parte obligata de cea mai buna prietena, in parte de mama, obosita si demoralizata pana la ultima celula, pentru ca "Ce sa-i faci?", societatea (colegii aia care se cred buricul Pamantului) in care traim crede ca daca nu mergi la bal, esti un incuiat.
            A fost in timpul saptamanii, iar asta a insemnat ca a trebuit sa ma trezesc de dimineata, sa imi fac treaba prin oras, sa merg in cealalta parte a orasului, la singura persoana care imi poate face si mie niste bucle decente fara sa-mi arda parul, la ora 11:00, pentru ca altcandva nu mai avea loc in program, iar apoi sa ma intorc acasa cu jumatate de kilogram de bigudiuri in cap, pentru ca altfel nu imi stateau buclele pana seara la sase.
            Dupa au urmat doua ore de caterinca cu o prietena care a venit la mine, disperata pentru ca nu stia sa se macheze si o mama speriata de rasul nostru, demoralizata ca nu o las sa ma ajute si care se uita la "Lectii de viata" de pe canapea. Asta a fost partea distractiva a zilei.
            In continuare, imaginati-va cei mai stramti pantaloni pe care ii aveti si, in cazul fetelor, camasa aia, care cel mai probabil ti-a luat-o matusa ta preferata si care are fermoarul ala care tot cade pe mijloc si tocurile, pe care inca nu stii sa mergi bine. Ma rog, nu cum am fost eu conteaza, ci cum a decurs seara.
           A urmat o serie de injuraturi si certuri cu "Suriorul", din diferite motive, de la tipa aia pe care nu o mai suporti,dar pe care mama lui vrea totusi sa o ia cu masina, pana la "cea mai buna prietena a ta sta pe strada aia, ametit-o!" si, intr-un final, am ajuns la club.
           Ar trebui sa mai spun ca locul ala imi dadea fiori? De la bodyguardul dubios care mi-a controlat in geanta, pana la barmanii dubiosi care flirtau cu boboacele, a fost groaznic. Clubul era poate unul dintre cele mai proaste din Bucuresti, undeva prin Regie, situat oarecum intr-un bloc, preturile erau mari, mai sus numitii barmani aveau prostul obicei sa arunce cu servetele, iar dupa primele 10 minute aveam la bord deja jumatate de duzina de palme mintale, iar creierul meu urla dupa liniste.
          Ca sa nu mai spun ca peste trei sferturi din toata petrecerea, noi astia "neimportanti" am stat pe canapelele alea super-aglomerate, uitandu-ne la douazeci de boboci sau de elevi de a zecea (am facut balul pentru doua generatii, deoarece anul trecut, liceul nostru nu l-a organizat), cum se rupeau in figuri si cum recitau poezii (ei le spuneau monologuri libere) impuse de profa de romana. La final a castigat exact cine credeam ca va castiga si bineinteles ca s-a lasat cu rauri de lacrimi, mai ales pentru pierzatoare.
          Pe la 10.00, barmanii deja se plictisisera sa refuze lumea, si mai scapau cate un shot de tequila, sau mai dadeau cate un strop de vodka in sucuri, un prieten isi sparsese ochelarii si majoritatea miroseau a tigari de la o posta, inclusiv cei care nu fumau. Unei colege ii cursese sange din nas, iar alteia din ureche.

Autorul a vrut sa zica aici ca shot-urile de tequila erau dragute, atat.

         Au fost insa patru parti bune: mi-am vazut doi colegi vechi (pe Parabatai nici nu o mai pun la socoteala), am facut un misto de milioane impreuna cu "Suriorul" si un coleg de clasa, artistul care a cantat si-a facut treaba foarte bine si vreo doua reprezentatii de dans de pe scena au fost superbe.
         La final,am ajuns acasa ca Cenusareasa, la miezul noptii, dar spre deosebire de ea, eu nu eram desculta si indragostita, ci obosita,cu urechile tiuind, dezamagita, infometata si cu portofelul gol.
         Voi ati fost la bal?Cum a fost experienta pentru voi?
        

Idei de cadouri de Craciun



             Mai este o saptamana pana la Craciun, si poate ca unii dintre voi au mers deja sa ia cadourile de Craciun pentru cei dragi, unii poate ca sunt pe la a treia tura prin magazine, pentru ca nu sunt in stare sa ia totul deodata, ca si mine, dar altii sigur nu au idee ce cadouri sa faca anul asta si, cel mai probabil o sa se panicheze prin Ajun, nestiind cum sa rezolve lucrurile si sfarsind prin a lua niste daruri care nu se potrivesc persoanelor pentru care le sunt destinate.

            Nici eu nu sunt experta, pentru ca, sa fim seriosi, cine este? Dar, mai jos, voi incerca sa va dau cateva idei, pe baza caracterului persoanelor carora incerc sa le iau eu cadouri, si, mai mult ca sigur,  veti gasi ceva dragut, indiferent de buget:

     → Gasca  ( prietenii aia buni care iti sunt ca familia si cu care, cel mai probabil, iti vei petrece Craciunul ) :

           Aici, am trei fete si doi baieti, caractere total diferite:

               Pentru "Micuta mea prietena", care imi este ca o sora, am ales sa ii iau o carte numita "Love and Gelato", are actiunea in Toscana si e o carte frumoasa de dragoste, perfecta pentru pasionata mea de Italia:

 

               Pentru "Sefa", care ma scoate mereu din bucluc la scoala si nu numai, m-am gandit la ceva"finut", la fel ca ea, un pandantiv din sticla lucrat manual, in care isi poate pune parfumul preferat:

 

               Pentru Tiut, care ma face sa rad de rasul ei, care ma alearga pentru ca alerg si fara de care temele chimie nu ar fi la fel, m-am gandit ca o carte haioasa, care sa ii dea idei noi de traznai, ceva dulce si un glob pufos/breloc de chei ar fi perfecte ( aveti doar cartea, deoarece restul sunt la latitudinea voastra, doar ca as recomanda ca globul sa fie din material textil, ca sa nu se sparga):

               Pentru "Poetul" neinteles, care are unele dintre cele mai misto bratari barbatesti pe care le-am vazut, m-am gandit ca o ciocolata cu Oreo, pentru ca, sa fim seriosi, e Oreo si un parfum intr-un ambalaj fancy sunt perfecte:

                Pentru "Surior", pe care l-am amenintat cu o alta carte pe care probabil nu o va citi curand, am ales sa ma reorientez spre un pulover calduros, care sa il acompanieze in noua lui pasiune pentru camasi:

     →  Familia (care e formata, cel putin, in cazul meu, din o mama ultra-protectiva si stresata si din un tata care asculta muzica veche in masina):

                 Pentru mama, pe care o iubesc din inima, dar pe care imi vine sa o dau afara din cabina de proba, atunci cand nu intelege moda din ziua de azi, vesnica Agatha Christie, pe care o colectioneaza si un ceai negru, perfect pentru zilele reci si amortite de iarna, sunt niste cadouri nemaipomenite:

                Pentru tata, care m-a fascinat cu pasiunea lui despre masini vechi si trupa Queen, dap, ati ghicit, un album al acestei trupe, perfect pentru ascultat in masina:

 

              Cam aici m-am oprit eu cu cadourile anul asta, stiu, imi place sa daruiesc carti, e defectul meu, dar puteti oricand sa va uitati prin magazine dupa alte idei, cum ar fi plusuri (pentru ca Tiut zice ca niciodata nu dau gresi, indiferent de varsta) sau lumanari parfumate, ori alte chestii care miros bine prin casa.

              De asemenea, cadourile DIY sunt la mare moda, si anul trecut, cel putin, am dat o groaza de bombe de baie si briose dragute, care au primit numai aprecieri.

              Inca un amanunt important, nu uitati ambalajul. Stiu vorba "Nu judeca o carte dupa coperta.", dar, credeti-ma, o hartie de impachetat festiva, o funda mai mare decat cutia in sine si o felicitare fac o diferenta enorma. Mai ales felicitarea. Faceti-o singuri, puneti-va gandurile bune si multumirile adresate persoanei dragi acolo, fiti sinceri.

 

              Astea fiind zise, ma bucur ca ati citit si acest articol, si, sunt curioasa, voi ce cadouri le faceti anul asta oamenilor din viata voastra ?









Impresii Gaudeamus 2016

              Okey, okey! Nu ma impuscati, stiu  ca a trecut aproape o luna de la Gaudeamus, dar sunt racita cobza, am un litru de ceai de tei indulcit intr-o sticla cu pai (merci tie, fato care nu ma lasi sa te imbratisez niciodata), un  teanc de carti pe care incerc sa le citesc printre stranuturi si m-am gandit sa devin melancolica. 

             De cand am aflat eu de Gaudeamus, si stiu de vreo trei ani, ii tarasc pe "suriorul" meu, pe Parabataiul meu (denumirea este o poveste lunga, are legatura cu o serie de carti si cu un serial, vorbim despre asta altadata) si pe inca un prieten bun, de la ora 10:00 pana pe la 17:00 la targul asta. Si ei merg doar de dragul zambetului meu cand vad muntii de carti, dar ii apreciez pentru asta, chiar daca anul asta, My Parabatai nu a existat la targ.

              In fine, nu mai conteaza. Editia asta a fost putin diferita de restul, poate am mai crescut eu,  poate mi s-au schimbat gusturile, sau poate este doar targul care, in fiecare an, aduna din ce in ce mai multi iubitori de literatura.

             Bine..."crescut" e mult spus, tot la stadiul de fangirl indragostita de tipi sexy din carti am ramas, doar ca anul asta am inceput sa devorez carti de dragoste, pe care nu le suportam pana acum, am citit ceva Louis Lowry si Neil Gaiman si am terminat seria "Percy Jackson si Olimpienii" de Rick Riordan. Plus ca am inceput sa citesc cartile unei autoare splendide, Corina Cindea. Dupa cum va puteti da seama, e o autoare din Romania, tara a carei literatura o puteam asemana doar cu Creanga sau Eminescu pana acum. Din fericire, nu e cazul si aici.

            Toate peste toate, am ajuns la Romexpo cam pe la 11:30, pentru ca meditatii si lene si mai tarziu a venit si suriorul, care era insarcinat cu tinutul pungilor in care se aflau "copiii mei" (asa le spun cartilor), pentru ca celalalt prieten era deja in dureri crunte de picioare. Am luat ca de obicei, o sacosa cu toate nautatile de la Leda, pentru ca sunt disperata dupa cartile lor Fantasy, si am avut ce alege deoarece au scos o noua colectie, LedaEdge. Si o data cu trecerea anilor, am observat ca cei  de la aceasta editura incep sa ma stie dupa nume sau fata, poate ca am o problema, nu stiu. Cateva carti de la Rao, cate ceva de la Nemira si Trei, ultima carte tradusa de Rick Riordan la Arthur si niste carti de la Librex, asi mai fi avut cate ceva de luat, dar locul se aglomerase si nu mai puteam sa mergem, da' pai sa mai gasim standuri.

            Am asistat si la o dubla lansare de carte, la Librex, unde m-am reintalnit cu doamna Cindea,a fost ca de obicei, o scumpa si ma bucur ca astfel de autori sunt promovati, pentru ca eu, cel putin, o apreciez atat pe ea, cat si ce scrie. Sincer, ma bucur ca am gasit standul, pentru ca era atat de mic si inghesuit undeva pe la ultimul etaj din pavilionul central si noi intarziasem atat de tare, incat imi venea sa plang de disperata ce eram sa ajung. Dar, nu-i bai, am reusit s-o fac si pe asta.

            La intoarcere, ca de obicei, le-am luat parintilor santaj sentimental sub forma de turta dulce, m-am contrazis cu baietii din cauza metroului, pentru ca eram paranoica si tot intrebam daca e cel bun, am bagat-o in sperieti pe mama, pentru ca nu raspundeam la telefon si am ajuns moarta de oboseala, dar cu 18 "copii" acasa.
            Voi ati fost la targ?Cum a fost?

Tradiții de Crăciun

Poate vă așteptați sa va împărtășesc rețete de sarmale și de cozonac. Greșit,  însă.
        De trei ani, eu și prietena mea cea mai buna avem o tradiție:în vacanta de 1 decembrie ne dăm întâlnire într-un mall hotărâte și bucuroase să "vanam" cadourile perfecte pentru cei dragi și pentru noi.Poate că vi se pare devreme pentru cadouri, dar noua ni se pare perioada perfecta pentru asta.
       Anul asta a fost puțin diferit. În parte pentru că am schimbat mall-ul, in parte pentru că eram stresate din cauza faptului că nu știam cum o să ne dăm cadourile, pentru că cel mai probabil nu ne vom întâlni de Crăciun, în parte pentru că e primul decembrie după ceva timp în care nu ne vom vedea în fiecare zi.
      Mă rog.După vreo șase ore de învârtit prin magazine,în care m-a pus să probez o grămadă de bluze care mi-au plăcut mai mult sau mai puțin, dupa o oră de bârfe la o cafenea și după câteva poze cu animale de pluș  (suntem fete, am văzut vulpi și pinguini de plus gigantici, nu ne judecați. Prea mult.  ), am ajuns în Cărturesti.
        Eu sunt o cititoare convinsă, nu trece o săptămână în care să nu citesc, așa că vă dați seama ca atunci când am ajuns acolo, eram extaziata.Ma rog, după o grămadă de cărți de Crăciun, ediții superbe ale clasicilor englezi și ceva Harry Potter, pentru că, nu-i asa?, niciun  Crăciun fără J.K.Rowling, ne-am luat cărți una alteia, care nu aveau nici o legătură cu sărbătorile de iarnă, dar pe care le-am împachetat festiv și am scris felicitari drăguțe la o pauza de cartofi prăjiți, pe care ne-am chinuit să le lipim de cadouri.
      Și ce credeți?După ce am terminat,am jurat pe degetul mic că nu le deschidem până la Crăciun și am făcut schimb.Ce?Vremurile disperate cer măsuri disperate.
        A fost o zi absolut superbă, și ca de obicei, compania prietenei mele a fost terapeutică pentru mine.

         Voi ce tradiți de Crăciun care nu intra in "normal" aveți ?

O petrecere nu chiar asa reușită

          Acum câteva zile a fost ziua mea de naștere. Mă rog, toate bune și frumoase, urări și telefoane, mesaje și vizite neplanificate, și ca majoritatea oamenilor, am plănuit o ieșire cu prietenii în oraș.
          Datorită, sau din cauza tezelor, m-am gândit ca ar fii drăguț să ieșim în perioada asta de mini-vacanta, și în cursul zilei de 1 decembrie(ce mai patrioți, nu?😂), am ajuns pe la un Starbucks cu gașca.
           Eu, una, sunt o persoană care ține enorm la prieteni, dar îi alege greșit. Vorba unui prieten "Poți avea doar doi-trei prieteni și o grămadă de cunoștințe ."
           Revenind, ne-am adunat cu toții, unii mai târziu decât alții, și a început dezastrul. Un băiat încerca să iasă din friend-zone-ul prietenei mele cele mai bune și o făcea pe o tipă pe care am cunoscut-o mai bine anul ăsta și pe care o consider prietena buna, grasă, deși nu era cazul. Colega mea de banca era acolo numai pentru cafea, o alta prietena era încântată că s-a împăcat cu iubitul ei și numai despre asta vorbea, doi tipi se jucau un joc tâmpit pe telefoane, iar "suriorul" meu (cel mai bun prieten al meu băiat) era izolat într-un colț al mesei.
           Apoi, tot tipul cu friend-zone-ul, a început sa vorbească cu "suriorul" și un alt  băiat să meargă la el pentru un fel de petrecere în pijamale a băieților, iar apoi a început să zică că se grăbeste și așa mai departe. Până la urmă, au lăsat-o baltă, dar nu mi s-a părut ok să facă o fază din asta.
          Problema mea nu e că voiau să plece, problema mea era că prietenii adevarati sunt acolo unii pentru alții atunci când se întâmplă ceva important, cum ar fi că unul dintre ei și-a deschis un blog și poate vrea un sfat și încurajări, nu priviri sceptice și ignoranță, problema mea e că prietenii adevărați ascultă în măsura în care sunt ascultați.
          Cum rezolv asta?Cum rezolv grijile și gândurile rele pe care mi le fac din cauza așa-zișilor prieteni?Voi cum ați proceda?