#Vama Veche vibes

         Heyyy guys!!!!
       Stiți sau nu, eu sunt din București, dar pe perioada verii devin "fata noua din Costinești ", pentru ca ai mei au pensiune acolo. Asa ca m-am gândit sa iau pulsul acestei statiuni mici, dar boeme, care a
captat tinerii si s-a dezvoltat atat in ultimii ani.

O poza artistica cu "La Canapele Party" ( arhiva personala)

       Am luat pulsul in trei etape, odata in iunie, la inceputul lui iulie si acum cateva zile. Dimineata, la pranz si seara.

       Prima data, Tiut m-a tarat in Vama pentru o zi a fetelor ( daca ne excludem tatii, care au fost prezenti mai mult sau mai putin ) si am fost placut impresionata. Pe langa plaja curata ( pe care poti fi lins si impuns de Goldeni Retrieveri ocazional ), strada principala pe care sunt toate tarabele, pline de fel de fel de suveniruri, in mare parte facute manual, sau specifice ( cum sunt salvarii de care m-am indragostit iremediabil ), muzica care NU ESTE in niciun caz MANEA sau POPULARA ( am alergie la genurile astea, sorry ), mancarea buna si destul de ok la pret.
       Tura a doua am facut-o intr-o oarecare viteza, iar matusa mea draga si scumpa a dus un adevarat razboi cu mama, care nici nu voia sa auda de salvari, si l-a castigat, ajutandu-ma astfel sa-mi iau prima pereche superba pe care o port cu drag.
       A treia oara, cred ca a fost cea mai tare vizita. A fost mai "spirituala", daca vreti. M-am plimbat la asfintit pe faleza de langa plaja si am vazut toate locurile care, dupa mine, dau farmec statiunii, cum sunt "Acolo", "Expirat" sau "La Canapele". Am facut poze si am fost pozata. Am intrebat si am fost intrebata.

Alta poza artistica cu o parte din  "Acolo" (arhiva personala)

       M-am indragostit de oameni. Tipa draguta care face inele din sarma si pietre semipretioase si care ne-a suportat toate intrebarile despre lucrurile pe care le vindea. Baietii prea prietenosi de la shaorma care incercau sa se bage in seama cu Tiut si cu mine. Tipul de la trambuline care nu parea plictisit de viata cand imi dadea un prieten de familie in draciile alea. Turistii care ne-au rugat sa le facem o poza si care ne-au facut o poza. Oamenii care se jucau cu focul ( la propriu ) si care creau o atmosfera magica. Pana si betivii cu pancarta care voiau sa-ti "fure" un ban.
       Nu stiu daca Vama are numai parti bune, nu stiu daca e potrivita pentru a-ti petrece tot concediul acolo, dar e perfecta pentru plimbari, pentru oamenii care vor putin mai multa liniste si ceva mai diferit.
       Eu va pot spune sincer ca am fost cucerita de atmosfera de acolo si ca locul asta ma relaxeaza de cum ajung.


         Voi ati fost in Vama? Ce parere si experiente aveti?

Filme si seriale ( sau cum sa te inchizi in casa si sa lenevesti )

          A venit vara si cel putin pentru mine, nimic nu e mai frumos decat sa stau degeaba cateva zile pe saptamana cu laptop-ul si cu o cafea/cana de ceai langa, ca sa ma uit la serialele si filmele mele preferate. Astea constituie placerile mele vinovate in aceasta perioada.
          Asa ca in acest articol va voi prezenta cateva dintre ele, o selectie facuta in decurs de un an, pe categorii si sper sa va placa. Sa incepem:

     Sa incepem cu filmele:

1. Filme de actiune:

• Franciza "Fast and Furious", de care cred ca ati auzit daca nu ati trait sub o piatra. Stiti voi, aia cu Vin Diesel, Dwayne Johnson si Paul Walker, in care sunt distruse multe masini.
• Franciza "Triplu X", care e tot cu Vin Diesel in rolul lui Xander Cage, un pasionat de sporturi extreme, cascador și spion rebel pentru National Security Agency, trimis în misiuni periculoase pentru infiltrarea în grupări potențial teroriste rusești din Europa Centrala ( Cascadoriile sunt geniale ).
• Franciza "Eroi de Sacrificiu", care este despre Barney Ross ( Sylvester Stallone ), ce este abordat de omul CIA Church ( Bruce Willis ), spunandu-i ca dorește ca echipa sa să meargă în fosta Uniune Sovietică pentru a prelua ceva dintr-un avion care s-a prăbușit. ( Razi foarte mult, sau sunt eu sadica....daca ma gandesc mai bine, poate ambele ).

    2.  Filmele de dragoste:

Aici e unul din citatele mele preferate din Love, Rosie

• "Love, Rosie" ( Cartea din care este inspirat filmul se numeste "Suflete pereche" de Cecilia Ahern ) e o comedie romantica cu Lily Collins si Sam Clafin in rolurile principale. O poveste de dragoste intre cei mai buni prieteni, cu multe suisuri si coborasuri, pe care, sincer, o ador.
• "Me before you" ( cartea se numeste "Inainte sa te cunosc" de Jojo Moyes ) este o drama si film de dragoste in care starurile sunt Emilia Clarke ( tipa cu dragonii din Game of Thrones ) si ( "surpriza" ) Sam Clafin. Am plans la film. MULT.

    3.  Filme fantasy ( Nu SF, doar fantasy ):

• "Mortal Instruments" ( Seria din care este inspirat filmul si mai tarziu, serialul, se numeste "Instrumente Mortale" de Cassandra Clare ) in care protagonistii sunt Lily Collins si Jamie Cambell Bower. Este despre ingeri, demoni, vampiri, varcolaci, magicieni si spirite ale naturii, totul presarat cu triunghiuri amoroase si multa drama.
• "Percy Jackson si Olimpienii" ( Seria cu acelasi nume este scrisa de Rick Riordan ) in care protagonistii sunt Logan Lerman, Alexandra Daddario si Brandon T. Jackson ( plus multi altii ). In principal este vorba despre tipul asta, Percy Jackson, care descopera ca e semizeu, fiu al lui Poseidon, ajunge intr-o tabara cu semizei, mama lui e rapita, el lesină, descopera ca are un frate si se sparge in Las Vegas ( poate nu chiar in ordinea asta ).
• "Vampire Academy" ( Seria este scrisa de Richelle Mead si se gaseste si la noi ) in care personajele principale sunt intruchipate de Zoey Deutch si Lucy Fry ( joaca o sirena în H2O ). Este despre tipele astea doua, Rose si Lisa, fugite de la Academia Vampirilor din cauza accidentului de masina care i-a omorat familia Lissei. Totul e presarat cu un sistem de monarhie, fosti, actuali si viitori iubiti, puteri ce au legatura cu elementele naturii si Rose, care este absolut genială  din toate punctele de vedere.

   4.  Nu stiu sigur in ce categorie sa bag urmatoarele filme ( pe care vi le recomand doar daca sunteti plictisiti de viata, daca faceti petrecere in pijamale sau dacă sunteți Tiuț, bete pe o banca în parc ), asa ca o sa le spun "Filme pentru adolescenti":

• "L.O.L", este un film care este comedie +drama+romanță( Pentru că, este oferta de doi plus unu gratis). In rolurile principale sunt Miley Cyrus si Douglas Booth. Este ceva cu inselat, combinat cu cel mai bun prieten, etc, etc.
• "Easy A" este o comedie romantica cu Emma Stone in care ni se prezinta cum o simpla minciuna ne poate schimba.
• "Diavolul se imbraca de la Prada" cu Anne Hatheway si Meryl Streep in care ni se dezvaluie ce se poate intampla daca, de dragul succesului, lumea si-o ia in cap.

  5.Filme cu super-eroi:

• Sincer, preferatele mele sunt "The Avengers" ( toate trei ), "Iron Man"( toate trei ), "Dead Pool"( apare și al doilea film ), "X-men"( toate ) si "Wonder Woman", dar vi le recomand pe toate. Serios. Uitati-va la tot ce produce Marvel si majoritatea filmelor de DC Comics, sunt nebun de buni.

       Si acum serialele ( pe care nu le voi pune pe categorii, deoarece nu m-am uitat la prea multe ):

Aici e distributia absolut fabuloasa din "Shadowhunters"

• "Reign" ce este un serial istoric, in care ne este prezentata domnia lui Mary, Regina Scotiei. ( Iubesc serialul asta, jur )
• "Shadowhunters" inspirat de seria Cassandrei Clare, amintita mai sus. ( si de care sunt obsedata rau de tot ).
• "Riverdale", ce este o dramo-romanceo-comedio-adolescento-politisto-ceva; e pur si simplu genial si in care joaca Cole Sprouse (stiti voi, Cody din "Zack si Cody, ce viata minunata").
• "Senzationalul Om-Paianjen" (da, da, vorbesc de animatia de pe Disney).
• "Hawaii 5.0" pentru ca serial politist si pentru ca Steve McGarret.
• "Doctor House" care este un serial medical....cred ca asta e denumirea, din care am invatat multe chestii, dar la care m-am uitat doar pentru umorul si nebunia Doctorului House.
• "Scorpions" care vorbește despre patru genii sub comanda unui agent federal, iar  împreună, aceștia încearcă sa salveze lumea de la diverse dezastre.

              Voua ce filme si seriale va plac? Si, mai important, ce rontaiti/beti cand va uitati la ele?

Ce am invatat din primul an de liceu?

           Acum, ca liceul s-a terminat oficial, am stat si m-am gandit ce stiu acum datorita primului an al acestuia si nu stiam anul trecut..... asa ca in acest articol voi face o lista cu lucrurile invatate in acest an de "boboaca". Sper sa va placa!!!

1. Daca vrei sa convingi paznicii sa te lase sa te duci sa-ti iei de mancare de la magazinul de langa liceu, mai bine lasa-te si sari direct gardul. ( Sau nu, dacă nu vrei o vizita la draga doamna directoare. )
2. Încerci sa vorbești cu profesoarele de la egal la egal? Uneori funcționează, de cele mai multe ori nu prea.
3. Dacă in gimnaziu credeai ca exista bisericuțe, grupuri, grupulețe și cum mai vrei tu sa le numești, o sa fii șocat cat de multe exista acum.
4. Nu-i nimic dacă nu știi sa joci nici un joc de cărți, pentru ca în mai puțin de un an vei ajunge expert în Kems, Trombon, Popa Prostu', Macao, Blackjack și asa mai departe și poate băgați și un Poker sau Barbut pe pixuri. 
5. Când te uiți la orar ți se face rău? Crezi ca ai prea multe ore? Prea multe teste într-o zi? Am un pont: o sa ai măcar o zi pe săptămână în care faci cel mult doua ore.
6. Ca sa nu înnebunești din cauza ca vii degeaba la școală, ia-ți ceva de făcut. Serios! Ia ceva după tine: o carte, tema la meditații, un playlist nou pe care să-l asculți, un set de cărți de joc....ceva, orice. 
7. Mereu, dar mereu, va exista profa aia care te înțelege și cu care poți vorbi, așa că nu dispera!
8. Nu ai date mobile și vrei sa stai pe rețelele de socializare sau sa te uiți la un film sau ceva?Pai, draga nefericit, lasă-mă sa te luminez: în liceul ala exista măcar un elev care poate sparge parola de la Wi-Fi-ul profesorilor sau care o știe. Intereseaza-te și tu puțin. 
9. Acum o sa înceapă crizele sentimentale. Nu te sinucide! Relațiile pe bune, după părerea mea, încep prin facultate. Ia experienta din liceu ca pe un experiment social.
10. Dacă profa ta de română încearcă sa-ti bage pe gât opere literare  ( sa te pună sa le citesti și sa faci zeci de foi cu citate ), fa ce zice. Serios, ascult-o. Adică, e materie de Bac de cele mai multe ori și ajuta, chiar dacă majoritatea cărților îți vor da cosmaruri și te vor șoca  (Ion, Harap-Alb,etc...in cazul meu ).
11. Implică-te în activitățile extrașcolare. Sunt foarte distractive și-ți faci și prieteni.
12. Logica nu-i logică, dar te distrezi cu propozițiile alea. 
13. Mereu vor exista oameni care se vor îmbăta la Bal...și de obicei sunt persoane de la care nu te aștepți. 
14. Dacă ajungi sa te uiți la "Lecții de Viață " sau la "Bravo, ai stil!" în pauze sau în ore libere, nu o face. Inseamna ca ești la începutul depresiei ( și eu am făcut asta, no ofense ), plus ca vei pierde unele dintre cele mai mișto faze.
15. Mereu vor exista acele "ședințe foto" în care un coleg își pune hainele altora pe el, se da cu ruj, merge ciudat și pozează în cele mai amuzante moduri.
16. De obicei, prieteniile vin de la cei de la care nu te aștepți. 
17. Învață în semestrul întâi bine pentru ca nu-s atâtea evenimente și chestii, ca sa poți sa o zbarcesti ( nu foarte rau ) în al doilea și sa iei parte la evenimente pentru tineri.
18. Cauta evenimente dedicate tinerilor! Târguri de voluntariate, de cărți, maratoane, festivaluri, etc.
19. Încearcă lucruri noi. Reinventeaza-te! Băuturi noi, muzica noua, cărți noi, locuri noi și nu în ultimul rand, oameni noi. 
20. Chiar dacă cei de a douăsprezecea par sa fie "Lupul cel mare și rău ", unii chiar sunt de treabă. 
21. Cel puțin  un sfert de clasa fumeaza și tu nu înțelegi ce e asa interesant în asta, nu? De cele mai multe ori, țigara e un pretext pentru socializare. Inainte sa încerci și tu, întreabă-te asta: Vreau sa ma apuc de fumat pentru că iubesc tutunul și pentru că cred ca e bine? Sau vreau sa ma apuc de fumat pentru că toți prietenii mei o fac și mi se pare ca asa devin și eu cool?
22. Prieteniile din gimnaziu nu trebuie sa moara! Vorbește cu foștii colegi, te vor surprinde.
23. Te cerți cu ai tăi, nu? Des? Rar? Nu prea contează, tot ceartă se cheamă și de obicei e din cele mai inofensive motive. E ok, probabil o sa plângi datorita stresului ( din toate domeniile ). Dar tot părinții tai sunt, te iubesc, așa că taci și indura! Mă-ta nu și-a luat doua joburi pentru ea. ( știu ca am fost dura cu asta, dar serios ).
24. Sindromul "Boboc" este real. Majoritatea "interesantilor" cred ca dacă au intrat la liceu, pot sa facă ce vor ( și de obicei chestii negative ). Lasă-i în pace, o să-și revină....sper.
25. Sunt colegi care te jignesc? "Gras", "urât", "nesimtit" și "prost" sunt doar puține dintre multele jigniri pe care le-am auzit anul asta. Unele mai în gluma decât altele, dar eu nu sunt genul care sa facă astfel de glume. Nici tu? Bine, nu-i jigni și tu, explică-le de mai multe ori ca nu-i ok. Nu înțeleg? Distanțează -te pana nu ajungeți sa va urâți. 
26. Cafeaua e Dumnezeu pe Pământ. Mai ales în perioada tezelor și testelor. Folosește-o! ( sau măcar ceai negru, dacă nu-ți place cafeaua ).
27. Daca în gimnaziu ai intrat de dimineață, iar acum, la liceu, intri după amiază, o sa ajungi sa iubești și respecți weekend-urile în care dormi pana târziu. 
28. O sa ajungi să-ți cauți propriile "canale" pe Youtube și nu prea o sa mai aprinzi televizorul.
29. Nu face greșeala să-ți iei geantă la liceu. Ghiozdanul te scutește de o groaza de complicații. 
30. Aflați când e ziua dirigintei ca sa nu fie un moment penibil.
31. Chiar daca v-ati razboit cu anumite persoane, tot o sa faceti poze de "santaj sentimental" pe care o sa le puneti in albumul de a douasprezecea.
32. La finalul anului, cea mai importanta realizare este sa ai în carnet " 5-ul de aur".

               Voi ce ati invatat din primul an de liceu? Sau, daca nu sunteti inca la liceu, ce ati vrea sa invatati? Lasati raspunsurile in comentarii, va rog!!! Vacanta placuta si sper sa ne revedem cat mai curand cu urmatorul articol!!!

Primul meu public speaking intr-un domeniu care CHIAR ma intereseaza(a.k.a.blog stuff)

            Nu, nu incerc sa ma dau persoana importanta, vreau doar sa va spun cum am facut fata unui public speaking intr-un domeniu in care pun mult suflet.

            In acest articol vreau sa va arat ca desi de multe ori, simplul gand ca trebuie sa vorbim in fata unei audiente ne ingrozeste, nu avem nimic de pierdut, ci doar de invatat.

            Cred ca prima data trebuie sa le multumesc Irinei si Emei, pentru ca mi-au dat in disperare afisul evenimentului pe toate grupurile posibile si celorlalti oameni care m-au convins sa merg si care au mers cu mine ca sa ma sustina ( Tiut, Suriorul si Sefa ).

             Asta ma duce la a va povesti toata nebunia de dinainte cu trei zile si din timpul evenimentului si ce trebuia eu sa fac.

             Ok, ca sa va bag in tema, conferinta s-a numit "Junior Vlogger & Blogger", in cadrul PROEDUS, si daca nu v-ati prins, este un eveniment destinat pasionatilor de blogging si vlogging, in care participantii trebuie sa-si prezinte canalul de YouTube sau pagina Web si sa vorbeasca despre pasiunea lor.

             Dupa zeci de speech-uri in minte si zise cu voce tare ( in timpul in care, eu, teoretic, trebuia sa invat pentru teza ), am ajuns la unul pe sistemul "De ce acum? De ce blog si nu vlog? Si de ce in formatul asta?" ( detalii pe care le pot dezvolta intr-un articol viitor, daca vreti ), apoi am selectat articolele pe care voiam sa le arat si le-am recitit ( ca sa nu bat campii ). Dupa a fost o intreaga avalansa de mail-uri trimise si primite si in final am ajuns la ziua cea mare.

             O sa trec peste detalii ca locul desfasurarii conferintei, ora, etc... si o sa spun direct ce s-a intamplat acolo.

             Pe langa faptul ca eram singura fata...si singurul blogger, ghiciti ce: am dat prima interviu si am intrat prima pe scena ( imi puteti simti increderea si entuziasmul, nu? ) si....m-am impiedicat de era sa cad pe jos. M-am comportat de parca nu s-a intamplat nimic si apoi am inceput sa vorbesc. Spre uimirea mea, nu m-am balbait ( multumesc Sefei pentru filmare si pentru comentariile de pe margine!!! ), dar in schimb, am gesticulat de am crezut ca o sa scot ochii cuiva si am uitat trei sferturi din speech. De aici putem invata ca nu conteaza ce ai repetat, conteaza prezenta de spirit pe care o ai ca sa improvizezi.

             Dupa ce am terminat si am scapat fara intrebari ( pentru ca am uitat sa intreb daca sunt.... ), au urmat baietii. Destul de misto ( bine, nu neaparat genul meu de vloggeri, dar le apreciez munca ) si nu stiu daca a fost bine sau rau ca nu stiau ce sa spuna si i-am ajutat cu intrebari, noi, cei din sala, dar una peste alta, a iesit bine.

            Poate acum va intrebati ce am invatat eu din experienta asta in afara de faza cu uitatul discursului? Pai, am invatat urmatoarele:

• Oamenii carora le vorbesti sunt exact ca tine, nu niste extraterestri gata sa te ucida la cea mai mica greseala.
• Intrebarile pot ajuta de cele mai multe ori.
• Nu trebuie sa-ti fie frica sa vorbesti in fata unui public, trebuie sa ai incredere in tine.
• Daca ramai dupa eveniment, poti sa cunosti oameni misto.
• Intotdeauna sa-ti urmezi visurile, pentru ca pot aparea oportunitati care sa te lanseze.

            

            

Interviu cu Corina Cindea

Autoarea la lansarea Triplu H

           Pentru cine nu stie (ati trait sub o piatra pana acum?), Corina Cindea este o autoare absolut geniala, si un om si mai genial, a carei cariera a inceput pe Wattpad. Autoare a romanelor Triplu H (Volumele 1 si 2), Masti si secrete, Micuta Balerina, Rebela si Dragoste si matase alba (Seria Salem, volumul 1), a acceptat cu bucurie sa-mi acorde un interviu la Bookfest 2017, in care sa o cunoastem mai bine pe ea si de ce nu, romanele ei.
        Acestea fiind spuse, sa incepem...
        1.Ce v-a determinat sa scrieti?
  C.C.:"Nu a fost ceva stabilit. Tot citind de pe Wattpad, m-am gandit ca ar fi ceva fain sa incerc si eu, fara sa cred ca cineva va citi macar. Daca am vazut ca au fost citiri, normal ca am fost fericita si m-am gandit ca ar trebui sa continui."
       2.Cum ati reusit sa va publicati cartile?
  C.C:"A fost greu. Prima carte publicata a fost Triplu H volumul 1, pe care am publicat-o din cauza ca mi-am gasit-o publicata pe un alt site, cuvant cu cuvant, dar cu alt autor. Am fost extrem de suparata, bineinteles, si sotul meu a fost cel care a zis 'Nu, ca sa lamurim problema legata de drepturile de autor,

Patru dintre cartile acesteia

o publici' si am publicat-o in regim independent. Am incercat dupa aceea cu o alta editura,tot un fel de self publishing si n-am fost foarte multumita de editura respectiva. Dupa aceea am fost contactata de cei de la Librex cu care am semnat si acum toate cartile mele apar la ei."
       3.Cine v-a sustinut in pasiunea dumneavoastra?
  C.C.:"Initial nimeni, sotul a aflat ca scriu cand eram deja la finalul celei de-a patra carti, Triplu H volumul 2, dar de atunci el si fiul meu sunt cei mai mari sustinatori, bineinteles."
       4.Toata lumea o stie si o iubeste pe autoarea Corina Cindea, dar cum este aceasta in viata de zi cu zi?
  C.C.:"Nebuna!!! Asa cum sunt si pe facebook. Sunt o persoana foarte directa, foarte sincera, unora le place, altora nu. Unii apreciaza asta, altii nu. Sunt putin cam zapacita ....si asta sunt. Nu sunt altfel decat asa cum ma stie lumea de pe Wattpad, de pe Facebook, in grupuri..."
       5.Cum s-a schimbat viata dumneavoastra acum, ca sunteti autoare?
  C.C.:"In bine, as putea spune. Sunt mult mai calma, fiind sagetatoare, de felul meu sunt mai agitata, dar am devenit, spun eu, ceva mai calma. Am invatat sa ma bucur de fiecare lansare, de fiecare comentariu si...zic eu ca mi-au infrumusetat viata."
       6.Regretati modul in care ati scris vreo carte? Ati schimba ceva la vreuna dintre ele?
  C.C.:"Eu cred ca orice autor ai intreba, si dupa ce a aparut cartea, ar mai gasi ceva de schimbat. Incerc, in general, atunci cand corectez, sa corectez greseli de exprimare, greseli gramaticale atat cat pot, dar actiunea nu. Daca m-as apuca cred ca as schimba totul si as scrie alta carte pana la urma. Asta este punctul cel mai greu la mine, atunci cand corectez o carte, sa stiu sa spun 'Stop! Gata, nu mai corectez, nu mai o iau inca o data de la capat, nu mai schimb nimic altceva.' "
       7.Care va este cea mai draga carte din cele scrise si de ce?
  C.C.:"Toate! Nu am preferinte. Am momente in care, desi le-am terminat, poate ma gandesc la Rebela...am zile in care imi aduc aminte de personajele respective, de actiune. Ma gandesc daca as fi putut spune aia, as fi putut scrie aia. Mi-a fost mai aproape de suflet cand am scris-o, nu dupa, Micuta belerina, care...nu stiu...m-a afectat pe mine emotional in acea perioada. Am fost mai trista...nu stiu exact de ce. Oricum, iubesc toate cartile si personajele, oricat de multe ar fi si am momente in care astazi ma gandesc mai mult la Hayden, maine tin mai mult la Violet, am perioade in care imi aduc aminte de ei si atat...nu pot spune ca am preferinte."
       8.Personajul preferat dintre cele pe care le-am intalnit in cartile dumneavoastra si de ce?
  C.C.:"Nu stiu, sincer nu stiu. Mi-ar place sa ma intalnesc cu toti. Sa mergem la un gratar, undeva, toti si sa-i cunosc pe fiecare in parte si sa vedem cum ar fi sa-i intalnesc in carne si oase. Nu am personaje preferate...poate, poate, o idee Hayden; dar asa cum mi l-am imaginat eu. Pe toti ii iubesc, si pe fete si pe baieti."
       9.De ce ati ales sa scrieti carti de dragoste si nu alt gen?
  C.C.:"De-alungul  vietii am citit foarte multe genuri de carti, dar, in general am avut perioade. Am inceput cu  Western, apoi am continuat cu tot felul de alte genuri si citesc si acum, dar mult mai putin decat inainte  si preferatele mele in aceasta perioada sunt cele de dragoste. Nu stiu...poate din cauza varstei, poate fiindca, in general, viata este destul de urata si prefer sa ma pierd undeva intr-o lume roz, unde totul e frumos, toata lumea iubeste pe toata lumea si totul se termina cu bine."
      10.Care este genul dumneavoastra preferat de carti?
  C.C.:"In momentul asta, romance-ul...si imi plac si fantasy-urile, dar trag trag mai mult spre cele de dragoste."
      11.Ce pregatiti in continuare pentru cititori?
  C.C.:"Anul acesta vor mai fi doua lansari, Destine impletite undeva prin vara, probabil prin luna august si la Gaudeamus, in noiembrie, volumul 2 din seria Salem, Pasiune si satin rosu. Pentru la anul va fi volumul 3 din Salem si probabil inca o carte. Deocamdata, nu stiu. Am mai multe lucrari in plan, dar nu spun nimic pana nu ma hotarasc ce anume o sa scriu."
     12.Ce sfaturi le dati scriitorilor tineri pentru a scrie carti de succes?
  C.C.:"N-as putea spune ce anume poate face o carte sa aiba succes...fiindca am citit carti care, de exemplu, mie mi-au placut si altora nu. Sa stie ca orice carte are cititorii ei si ca pana la urma va gasi un public caruia sa-i placa ceea ce a scris. Sa nu se lase descurajati, sa incerce, sa persevereze, sa fie autodidacti, sa invete din greseli. Sa nu le fie rusine atunci cand nu stiu ceva, sa caute pe Google, si eu caut...am momente in care nu sunt sigura de forma unui cuvant si caut...findca...toti avem momente in care suntem nesiguri de noi si...sa aiba incredere in ei pentru ca nu se stie niciodata unde se ajunge. Eu una, initial, nu mi-am dorit sa public, pentru mine a fost o relaxare scrisul si atat. Dar uite ca am ajuns aici, iar daca eu care nu am dorit in mod deosebit sa public, am ajuns sa fac asta, sunt sanse ca cel care isi doreste cu adevarat sa o faca."
    13.Un mesaj de final pe care doriti sa ni-l spuneti?
  C.C.:"Of...asta e cel mai greu...mesajul. Nu stiu ce sa zic...va multumesc ca ma cititi, sper sa nu va dezamagesc niciodata si...sper sa va aduceti aminte de mine si de personajele mele si ceva mai incolo, nu doar atunci cand cititi cartea."

        Acestea fiind spuse, acesta a fost interviul. Ii multumesc doamnei Corina Cindea pentru minutele acordate si pentru ca e o persoana asa de draguta.

Cum am ajuns de pe Youtube la cel mai misto targ pentru adolescenti?

          Okeyyyy...am trei cuvinte: Opportunity Weekend 3.

          Va spun de pe acum ca nu stiu daca o sa fiu coerenta pentru ca inca sunt in soc.

          Sa incepem cu inceputul. Sambata si duminica asta am fost impreuna cu Tiut si Suriorul la Opportunity Weekend. Ce este chestia asta pentru care m-am agitat si m-am ratacit prin Bucuresti? Este un targ organizat de adolescenti pentru adolescenti, care sustine educatia non-formala si unde te poti orienta dupa voluntariate, cursuri pentru dezvoltarea ta personala, consiliere educationala, intership-uri si unde au niste workshop-uri geniale.

         Desi este la editia a treia (este de doua ori pe an, asa ca nu linsati pe nimeni, va puteti duce in septembrie), nu prea s-a auzit de el pana acum, sau poate pur si simplu nu am fost eu pe faza, I don't really know. Ca sa fiu scurta, pentru ca nu cred ca intereseaza pe cineva foarte tare cum am aflat de el, ci ce s-a intamplat acolo, o sa va spun doar ca am dat intr-o noapte, pe la trei dimineata, de Vlog pe Strada si de tipul asta, Cristi Dragan, care mi s-a parut un om genial ca mod de gandire si de abordare a lucrurilor. Si cateva saptamani mai tarziu, am deschis laptop-ul sa caut ceva pe YouTube, si mi-a aparut un episod nou din vlog (episodul 19, daca nu ma insel) in care se vorbea de Opportunity Weekend si organizatori juniori si toate alea, asa ca am cautat pe net si am gasit site-ul targului, iar apoi a urmat o stock-areala sanatoasa pe la tot ce inseamna site-uri, organizatori, prieteni care au mai fost si nu au zis nimic pana acum, etc. Si peste putin, a venit timpul sa merg la targ. (Mai spun ca in ultima saptamana de dinainte am stresat pe toata lumea cu chestia asta? Mama a spus ca am innebunit.)

          Nu va povestesc despre cum pe strada unde era cladirea in care se tinea Opportunity Weekend, eu si Tiut am luat-o in directia opusa, iar apoi am mers un metru inapoi si am dat de un afis cu o sageata CLARA care ne indica unde trebuie sa ajungem. In fine, am ajuns acolo, ne-am inregistrat, am platit si am intrat ca speriate de bombe in sala, pentru ca nu ne asteptam sa ne loveasca o atmosfera asa misto din prima. Ne-am invartit pe la toate stand-urile si sincer, imi venea sa ma bag la toate, pentru ca toti voluntarii erau asa de prietenosi si toate ONG-urile si cursurile, desi erau bazate pe cam acelasi lucru, fiecare avea acel ceva care te facea sa vrei sa intri in joc. Cred ca inainte de al doilea workshop vazusem toate standurile, ma inscrisesem la vreo 10 si ma hotarasem care sunt preferatele mele:

1. Standul Scoala de valori, care are proiectul Grow (cursuri de educatie non-formala cu mentori veniti ca voluntari de peste tot din lume; dupa cursuri puteti sa mergeti si in Tabara Grow) si Bootcamp pentru fete (o tabara pentru fete in care inveti de la stilul de viata sanatos pana la beauty). Voluntarii de acolo au fost geniali.
2. Standul YourWay, care se ocupa cu consultanta educationala, unde am dat de doi oameni super misto, de la care am invatat cate ceva si cu care am conversat cu drag.
3. Standul Leaders Explore, care are un proiect despre Leadership numit Anul Tau, in care faci training, proiecte in comunitate, intalniri cu lideri inspirationali si primesti la final o certificare in leadership.

          Pe cealalta parte, au fost workshop-urile, in numar de sapte, care mi-au placut, insa preferatele mele au fost "Manipulare vs. Persuasiune" din cadrul Learnity, "Micul ghid al oamenilor mari" din cadrul Dale Carnagie" si "Atelierul Scoala de Valori" din.....o sa fiti uimiti, dar chiar din cadrul Scoala de Valori.

         Daca sambata am fost de curiozitate, duminica am venit in mare pentru atmosfera si pentru noii prieteni. Am vorbit cu organizatoarea Opportunity Boutique (locul de unde puteati sa cumparati tricouri cu desene facute de organizatorii juniori) , care mi-a explicat extrem de incantata cum si de ce au gandit asa tricourile. Am vorbit din nou cu o tipa de la Bucurestiul Tinerilor si am schimbat facebook-uri cu cativa oameni.

        Singurele lucruri pe care le regret sunt ca nu am facut poze cu oamenii astia si ca nu am ramas la proiectul pe care l-au lansat, Spark Plug.

        Una peste alta, a fost un weekend obositor, cu nervi cauzati din cauza ca nu ne puteam orienta dupa harti, dar pe care il voi repeta cu prima ocazie pentru ca mi-a placut la maxim si mi-a dat o stare de bine.

        Si ca sa inchei, Opportunity Weekend e ceva la care trebuie sa mergeti daca sunteti adolescenti, pentru ca pur si simplu, e misto. Este primul targ de voluntariate din Romania si nu stiu cum s-a nascut ideea asta exact, insa clar avem nevoie de mai multe lucruri organizate de adolescenti ca acestia pentru ca imbina distractia cu educatia si socializarea.

 

 

       Aici am cateva link-uri catre site-urile catorva chestii amintite mai sus (plus episodul 19 din Vlog pe strada, ca de ce nu?):

• Opportunity Weekend: https://opportunityweekend.wixsite.com/opportunityweekend/blog/page/1
• Scoala de Valori: http://scoaladevalori.ro/
• YourWay: http://www.yourway.ro/
• Leaders: http://leaders.ro/ 
• Learnity: http://learnity.ro/
• Vlog pe strada: https://www.youtube.com/watch?v=lDUVxrcMWhA&t=23s

 

 

                  Voi ati fost la Opportunity Weekend vreodata? Cum vi s-a parut si cu ce ati plecat de acolo?

Despre petreceri

     Am avut parte de cateva petreceri pana acum, unele mai reusite decat altele.

     Eu, de fel, nu sunt sufletul petrecerii, in parte pentru ca nu prea dansez, in parte pentru ca ma simt ca si Casper, fantoma prietenoasa; mereu acolo, niciodata observata ( poate doar daca mi se rupe un toc, si asta ma face sa ma felicit pentru ca nu prea port tocuri ).

     Daca v-am povestit cum a fost la Bal (articolul este aici: http://ioanaseverything.blogspot.ro/2016/12/balul-bobocilor-fost-naspa-si-punct.html ), la Banchetul de a opta pot sa va spun pe scurt. Fotograful a fost naspa ( nici eu cea mai fotogenica, dar jumatate din DVD-ul de final a fost plin de fotografii miscate si de poze fotobombate de alte chestii, unele mai dubioase ca altele ), multi au stat pe afara sau pe acoperis ( unde, teoretic, nu aveam voie, dar pentru mine chestia aia a facut toata seara ), profesorii erau prea aproape de tot si muzica era...ceva.

     Ne-am lamurit cum e cu petrecerile organizate de scoala, relativ mari, dar este acelasi lucru si pentru cele facute de prieteni? Eu zic ca nu, adica atmosfera este mai relaxata, oamenii iti sunt mai apropiati intr-un fel sau altul si...sa fim seriosi, toata lumea se comporta altfel daca nu e nimic in cadrul scolii.

     Spre exemplu, desi nu admit din prima, imi plac petrecerile Parabataiului ( hei gagica ), de la mersul la piscina in luna martie, pana la un fel de petrecere nedefinita cu muzica, multe chipsuri, remi, fotbal de masa si momente jenante. Sau petrecerile in pijamale cu T, de la care ies cu traume pentru ca imi spune povesti de groaza.

      Acum, ceea ce vreau eu sa fac este sa va ofer cateva sfaturi despre cum sa supravietuiti in cazul in care sunteti persoanele alea care nu cred nici in ruptul capului ca se pot distra ( si o sa ma refer in principiu la petrecerile organizate de scoala, nu la cele de la prieteni, pentru ca in cazul lor, va pot ajuta prietenii ):

1. In cazul in care vreti sa va luati "hainele de duminica" ca sa fiti cei mai misto imbracati si sa intoarceti toate capetele....mai bine nu. Adica, nu va spun sa va duceti acolo in trening, dar din propria experienta, o sa dansati, sau o sa va patati cu suc (inevitabil), sau o sa transpirati atat de tare incat o sa stoarceti hainele la final ( si nimeni nu vrea sa vada asta ). Va sugerez haine cat mai lejere, in care sa va simtiti bine si pantofi foarte comozi ( asta exclude pantofii cu toc de 3 kilometri, pentru ca, sa recunoastem gagicile, oricum o sa ramaneti desculte, iar asta este putin patetic ).
2. Asigurati-va ca aveti cel putin un prieten cu care puteti sa faceti caterinca de oamenii care isi dau sufletul pe scena ( in cazul spectacolului Miss & Mister, altfel, gasiti loc langa bar si faceti caterinca ).
3. Gasiti un loc in locatie sau langa locatia in care va aflati, unde sa va adunati cu gasca si sa va distrati in stilul vostru ( ca sa aveti o punte de salvare in cazul in care petrecerea devine cringe rau de tot). Spre exemplu, pentru mine a fost acoperisul de care v-am spus mai sus.
4. Mancati inainte de petrecere. Serios. Mancati ceva care sa va tina de foame. Am patit-o in toate cazurile in care am mers la o petrecere in cadrul scolii ( banchete, baluri ) si pot sa va spun ca nu prea exista mancare buna...sau doar mancare.
5. Nu bagati profesorii in seama, vor sa para mai duri decat sunt. De cele mai multe ori se bucura mai tare ca voi sa fie acolo.
6. Constientizati ca singurul lucru pe care o sa-l pierdeti daca plecati la o ora decenta este betia. Da, imi pare rau sa va dezamagesc, insa daca plecati de acolo pe la doisprezece-unu noaptea, nu veti rata printul ( sau printesa ) pe cal alb ( sau pe tocuri imense ), ci doar un mare fiasco facut de niste oameni mai mult sau mai putin beti.
7. Chiar daca puteti jura ca nu veti dansa, este inevitabil sa nu o faceti. Mereu va exista prietena ( sau prietenul, sau prietenii, v-ati prins voi ) care va va ridica de pe scaun, asa ca ce ar fi sa nu va mai incapatanati? Oricum toti stim ca atunci cand o sa auziti "acea melodie", veti dansa de parca nu va vede nimeni.
8. Va rog eu nu va duceti acolo setati pe textul "Petrecerea asta o sa fie naspa si eu nu o sa ma distrez.", pentru ca va mintiti. Va fi macar un moment in acea seara care va face toti banii.

       In concluzie, petrecerile nu sunt asa de naspa pe cat par. Trebuie doar sa stiti cum sa tratezi situatia si unde sa cautati distractia.

       Sper ca sfaturile despre supravietuirea la petreceri sa va ajute macar putin.

       Voi ce "secrete" pentru a supravietui unei petreceri in cadrul scolii ( sau nu numai ) mai aveti?

 

     

Am facut parte din operatiunea "Miss and Mister"

          Ok...., o mai spun o data, in caz ca nu v-ati dat seama din articolele trecute, sunt o haterita cand

vine vorba de baluri. Adica, imi place sa vad cum oamenii se agita, cum sunt cautate cluburi, cum sunt numerele gandite si asa mai departe, problema mea este cu balul in sine. Poate doar din cauza ca nu sunt in lumina reflectoarelor...nu ca as vrea, sunt o fata care ajuta procesul de creatie, nu care sta pe o scena intr-o rochie scumpa si zambeste frumos, si sunt mandra de asta.

         Poate ca acum vi se pare ca sunt o frustrata, suparata ca nu a fost Miss sau ceva de genul asta, dar chiar m-am bucurat sa vad si sa ajut. Sa fiu in culise, cum se zice.

         Acum ceva timp, va povesteam despre cum balul din liceul nostru mi s-a parut naspa....si asta poate din cauza prejudecatilor. Adica, da, inca sunt de parere ca atmosfera de acolo, locul, muzica si barul au fost naspa, dar atunci nu m-am concentrat prea mult pe ce se intampla pe scena, pe munca depusa de participanti.

         Saptamana trecuta a avut loc "Balul Bobocilor Bucuresteni", care, dupa asteptari si tema ("All Gold", daca nu ma insel), a avut ceva proportii. Si......acum urmeaza sa va introduc in procesul de creatie observat de mine.

          Pentru ca am placerea sa-i am colegi de clasa pe Miss si Mister ai scolii de anul asta, am fost destul de aproape de toate injuraturile si caderile nervoase de acolo, plus ca profesoara implicata in repetitii preda clasei noastre.

         Totul a inceput intr-o vineri obisnuita si plictisitoare, in care noi nu faceam (iar) ora de Tic si m-am dus dupa sefa clasei ca s-o intreb daca putem sa vorbim cu cineva ca sa plecam acasa....si m-a gasit ea prima. Era foarte agitata, a zis numele profesoarei, ceva de repetitii si dupa m-a tarat literalmente dupa ea. Sala in care repetau cei doi cu profesoara si cu cei ce au castigat acum trei ani "urla" dupa o pauza. Colegii mei erau transpirati si satui de tipetele profei, o tipa de la a doisprezecea incerca sa gaseasca o cale de sinucidere fara durere si eu eram confuza rau de tot. Si apoi a intrat in scena Fusta-Mare, Marea-Fusta. Nu glumesc, o bucata de material in colturi, de marimea intregii sali, pe care trebuia sa o fluturam ca pe valuri, in timp ce Misterul trebuia sa o ridice pe Miss de nenumarate ori. De aici, mi-am dat seama ca e mai mult decat chiulit de la ore, dat din gene si zambete, dar nici nu voiam sa ma implic mai mult. Un singur tipat m-a facut sa vreau sa omor pe cineva si cu prima ocazie, am plecat de acolo.

         Evitatul organizarilor mi-a iesit bine......pana in vinerea de dinaintea balului.

         Din nou, eram la ora de Tic, cand ma suna disperat Misterul si-mi spune ca trebuie sa vin sa discut cu el si cu profa de bal. Va dati seama ca prima data am crezut ca este o gluma, iar mai apoi am intrat in pamant de frica (profa nu este chiar cea mai rezonabila persoana). Ma rog, am ajuns in faimoasa sala de repetitii si am fost intrebata foarte prietenos (de colegii mei) daca pot sa fac tatuaje temporare pentru duminica, pentru bal (sa va zic ca verbul corect este "a trebui"?). Si am acceptat pentru ca nu voiam zile fripte la ore.

       Pot spune doar ca fara o anumita prietena (hei, T), care s-a mutat la mine practic weekend-ul ala (mai putin dormitul), nu as fi reusit sa gasesc o metoda prin care sa fac tatuajele sa tina, nu as fi avut suportul moral si buna-dipozitia pe care am avut-o.

       Si iata-ne duminica, doua fete in intarziere, echipate cu toate ustensilele care au tus negru de pe fata pamantului, o punga de bezele si multa pudra de talc. Ca sa fiu sincera, m-am distrat. Am desenat, am retusat, am fixat, am avut o asistenta care destindea atmosfera si o "panza" cuminte (ignoram faptul ca aproape am facut infarct cand schita nu s-a transferat pe piele si a trebuit sa fac totul de la zero....si ca era sa-i disloc umarul saracului baiat, ok? Ok. ).

         In final, toata lumea a fost fericita; cei doi au castigat, profa ridica pe toata lumea in slavi, T a facut ceva glume pe seama noastra, iar eu am facut ceva de care sunt pasionata si care mi-a testat limitele putin.

        Si da, pot spune ca este mai mult decat dantela si zambete largi, au nevoie de sustinere si de talent; si da, m-am distrat de minune in acea dupa-amiaza, desi am intrat obligat-fortat in asta.

 

        Sigur sunteti sau cunoasteti pe cineva care a intrat obligat-fortat in ceva de genul, dar a iesit din asta fericit. Sper sa va faceti putin timp sa-mi povestiti si mie cate ceva. Sunt sigura ca sunt si intamplari mai amuzante decat a mea.

Ce cred despre abordarea lui Andrei Turtoi, elevul care a avut curajul sa spuna lucrurilor pe fata?

             Azi, la pranz, pe cand asteptam pe holurile liceului ca un zombie trezit la sase dimineata ( aceasta este o poveste pentru alt articol), ca sa intru in clasa, ma uitam ca orice adolescent al secolului pe, ati ghicit, Facebook.
              Cum navigam eu printre carti, filme, pozele prietenilor si altele, am dat de un articol foarte interesant, care demonstreaza >>din nou<< cat de depasit e sistemul romanesc de invatamant si cum profesorii se cred Dumnezeu.
              Articolul este aici: /http://www.aktual24.ro/elev-sclipitor-umilit-si-pedepsit-de-profesori-a-scris-ca-liceul-este-abator-mental-si-spiritual/
               Si celalalt (pentru ca sunt doua) este aici,in continuarea celuilalt:http://www.aktual24.ro/cum-l-au-ingenuncheat-profesorii-pe-elevul-eminent-din-tulcea-ia-sterge-aia-revolta-cuprinde-orasul/
               Sincer, eu nu pot sa o spun la fel de bine si de elegant, de aceea ar trebui sa cititi si aceste articole.
                Acum, revenind, eu ii dau completa dreptate lui Andrei Turtoi. Am intrat in toamna la liceu, pe profil de limba materna (desi nu am nici o treaba cu limba aia, doar imi place) si mi se pare mult mai greu decat intr-a opta chiar, cand aveam simulari si stresul Evaluarii Nationale.
                 Toti profesorii se cred buricul Pamantului, toti vor teste, teze (nu chiar la toate materiile,aici doar exagerez cu tezele), proiecte, portofolii la mate si la romana avem fise interminabile de lectura (pentru ca, de ce nu?). Si daca nu poti face fata, cine este vinovat? Tot tu, pentru ca esti "un nesimtit care freaca menta toata ziua si se plange dupa ca pica" (in conditiile in care tu nu pici de fapt, doar ca nu esti eminent la acea materie).
                 Intr-o zi, pe la inceputul anului, cand inca nu o cunosteam bine pe profesoara de romana, am intrebat-o daca anul acesta mai avem club de lectura in cadrul clasei, scolii, sectorului, ceva acolo. Raspunsul ei a fost urmatorul:"La cate lecturi obligatorii o sa ai de citit, nu o sa-ti mai arda de altceva.". Mie, sincer, mi-a picat fata, unde este incurajarea cititului? Unde este libertatea in alegere?
Ca sa nu mai spun ca trebuie sa fac fise kilometrice de lectura si ca am de citit vreo trei-patru carti in maxim doua luni, pe langa restul temelor si lectiilor pe care trebuie sa le fac/invat.  De acord, am gasit si opere literare frumoase si interesante, dar majoritatea sunt depasite (sau sunt ca limba franceza, ti-o baga pe gat in clasa a treia, tu nu o intelegi nici pe ea, nici pronuntia sau rostul ei, si, ca urmare, nu-ti place, dar peste cativa ani, ai vrea sa te reapuci de ea).
                  Eu una, am ramas traumatizata dupa ce am citit "Harap Alb" cu cerbul care iti striga numele, desi are capul taiat, si cu "Baltagul", in care nevasta e batuta de sotul ei, dar ea il iubeste neconditionat (ce mai efect Stockholm, huh?).
                 Asa ca, da, sunt intr-u totul de acord cu Andrei Turtoi si da, sistemul de invatamant trebuie sa se schimbe.
                  Ii multumesc pentru inspiratie si pentru curajul pe care l-a avut in fata sistemului.

                 Voi ce parere aveti de sistemul de invatamant de acum? Cum l-ati schimba? 

                 Asta este primul articol dintr-o serie cu si despre scoala/liceu. Daca aveti idei de articole sau intrebari, va puteti lasa sugestiile in comentari.
                 

Despre lecturile obligatorii

             Am revenit cu primul articol despre carti (oarecum), sper sa va placa.
              Ok. Hai sa incep prin a va spune ceva: Urasc lecturile obligatorii din scoala.
              Nu ca nu mi se par interesante sau "importante", dar as vrea sa citesc carti fara sa fiu conditionata de fise de lectura si de termeni de predare. Plus ca adevarul este ca mi se par depasite de situatie.
              Nu spun neaparat ca ar trebui sa arucam manualul de romana si sa facem altul in care sa fie numai fragmente din carti de genul Harry Potter, Divergent sau Fangirl, dar ar trebui triate si alternate. Autori romani cu autori straini, clasici cu contemporani, poezie cu proza (mai mult decat sunt alternate acum, tinandu-se cont de noi, de generatiile de azi).
              Peste jumatate din cartile "importante" (asa cum le considera profesoara mea) , nu mai prezinta nici un fel de actualitate, limbajul este greoi si povestile sunt "expirate".
              Sa nu mai vorbim despre faptul ca orice autor roman (cum ar fi Slavici, Eminescu, Sadoveanu, sa nu care cumva sa pomenesti de vreun autor care nu e din aceeasi categorie) este o mina de aur, dar daca citesti cumva, sa zicem, Jane Austen intr-o pauza, vine profa de romana in clasa si te vede, o sa-ti porneasca un intreg scandal in care te va intreba ce-i cu prostia aia.
              Asta ma duce la un alt punct din articol, unul dintre lucrurile pe care le ador, si anume cluburile de lectura-de care nu am parte in liceu. In gimnaziu, vechea mea profesoara de romana avea o colaborare cu editura Arthur si in fiecare luna  aveam parte de cele mai noi aparitii ale editurii, iar o data la cateva luni, aveam o ora dedicata clubului, in care puteam discuta despre cartile preferate din acel interval de timp. Asa am descoperit pasiunea pentru lectura si unele dintre seriile mele preferate.
              Insa cand am intrebat-o pe noua mea profesoara daca mai facem club de lectura, mi-a raspuns exact asa "La cate lecturi obligatorii si fise de lectura vei avea, n-o sa-ti mai arda si de carti inutile". In acel moment mi-a picat fata si am inteles ca s-a zis cu clubul in cadrul orelor de romana. Insa, contrar a ceea ce a zis ea, cum sunt o fire incapatanata, am inceput sa citesc si mai mult, si nu autorii ei importanti, ci ai mei: Rainbow Rowell, Dickens, Jane Austen, Musset, Hardy, Corina Cindea, Anna Gavalda si asa mai departe.

              Voi ce parere aveti de profesorii "setati" pe anumiti autori si de cluburile inexistente de lectura?

Despre cosmetice. Less is More.

         Cosmeticele. Acele mici cutii ale Pandorei care ne pot oferi atatea bucurii, dar, care pot deveni cei mai mari dusmani ai nostri, daca nu sunt folosite cum trebuie.
            Cred ca prima data, m-am machiat acum vreo trei ani (la modul serios, nu doar cu un gloss), insa m-am prostit de-a lungul anilor prin casa cu cosmeticele mamei, ca toate de altfel(recunoasteti,toate am facut asta).
            Nu spun ca daca nu va machiati, trebuie sa o faceti pentru a va integra in societate. Media ne face din ce in ce mai mult sa respingem frumusetea naturala si sa vrem buze carnoase, gene kilometrice si pometi perfect sculptati.
             Poate ca o mascara, un luciu de buze sau ruj si un blush nu strica, dar voi trebuie sa fiti cele care alegeti asta. Nu societatea, nu prietenii si, in nici un caz, mass-media.
              Mereu mi s-au parut false si mult mai batrane acele fete cu gene false, unghii false, straturi groase de fond de ten (sau glet, cum doriti sa ii spuneti) si conturate in stilul Kim Kardashian, nu ca ar fi ceva rau daca faceti parte dintre aceste fete si va simtiti bine asa.Dar, o data cu aceasta imagine, care va da incredere, trebuie sa constientizati ca pielea voastra poate suferi, daca nu este curatata cum trebuie.
              Ceea ce ne aduce la primul punct al articolului:
          
1.  Produse pe care le puteti folosi fara grija, chiar daca nu va machiati regulat, pentru a avea un ten mai frumos:
         Primul pas pentru un ten frumos si luminos nu consta in nu stiu ce tehnica de a aplica hightlighter-ul, ci in ingrijirea lui. De la lotiunea Doina si tonicul Lara, folosite de mamele si bunicile voastre, la creme de la Vichy si Laroche Posay, care sunt in trend, in functie de tipul de ten (uscat, normal, mixt, gras), toate trebuie sa avem o crema hidratanta (fara agenti anti-aging,ii lasam pentru dupa 25 de ani), un tonic, o apa micelara (sau demachiant crema), scrub de fata pentru exfoliere si, poate, o masca de fata (cu argila, pentru ten gras si mixt, hidratanta pentru ten uscat).
            Acum, partea mea preferata, demontatul miturilor. Am doua:

•     Chiar daca nu te machezi, trebuie sa te demachezi in fiecare seara (demachiant crema/apa micelara, urmat de scrub, daca acesta este pentru uz zilnic, tonic si crema hidratanta. Crema poate fi cu SPF.).
•     Daca aveti ten gras (Exces de sebum. Sebumul nu e rau, hraneste epiderma deshidratata. De aici deducem ca tenul gras, este, de fapt, ten uscat in profunzime.), nu folositi numai produse pentru ten gras (am invatat-o pe pielea mea). Mie imi place sa folosesc crema si apa micelara pentru ten uscat si scrubul si mastile pentru ten gras, asa se mentine o balanta.
  
     Autoarea vrea sa zica ca asta e singura apa micelara pe care o suporta
  
   Aici e o chestie care ii exfoliaza tenul si o scapa de excesul de sebum

              Daca va confruntati cu mici cosuri din cand in cand, va sugerez sa va miscati funduletul la farmacie si sa va cumparati un ser concentrat pe care il aplicati numai pe zona respectiva, nu pe toata fata. Chestia aia face minuni.

Si aici e cealalta chestie care o scapa de cosuri

                   
                 Capcana tonicului: Cautati tonice fara alcool, sunt mult mai bune pentru piele si exista o probabilitate mai mica pentru alergi.
                Odata ce produsele astea de ingrijire au intrat in obiceiul vostru, putem discuta de machiaj.
           
   2.Produse de make-up pentru incepatoare, cu care se greseste greu (Sau machiajul "Less is more"):
             Toate au un inceput, nu? Iubesc machiajul "Less is more.".Simplu de facut si cu putine complicatii. Din punctul meu de vedere, produsele de make-up pentru incepatoare sunt de patru feluri:

• Pentru ochi:Un rimel bun ( negru sau maro ), care sa nu va irite ochii si care va face genele lungi si arcuite, e singurul lucru de care aveti nevoie.

 

Mascara asta e singura care face casa buna cu lentilele mele de contact

        Ponturi: Daca aveti ochelari, nu dati foarte multe straturi de rimel, pentru ca micile "bobite" de mascara vor parea mai evidente din cauza "efectului de lupa" al ochelarilor.
                Mascara trebuie aruncata o data la patru-cinci luni, din cauza bacteriilor care, o data introduse in interiorul sticlutei, va pot provoca inflamatii si iritatii.

•   Pentru buze: Un luciu transparent, roz sau corai, daca vreti un look lucios, sau un ruj mat nude spre roz, daca vreti sa fie mai putin evident. Aici pot intra si balsamurile de buze hidratante.

Nu am motiv pentru astea doua, imi plac

     
          Pont:Daca vreti buze mai mari, incercati un gloss cu efect de volum, ustura, dar isi face treaba.

• Pentru fata: Aici poate intra si un corector pentru cosuri (cel stick e mai bun, dupa parerea mea), daca chiar e necesar, dar va puteti lipsi de el. O pudra translucida sau cu pigmenti colorati (eu o prefer pe cea translucida compacta, pentru ca sunt putin obsedata sa nu imi luceasca fata) in nuanta voastra pentru uniformizare si contracararea luciului fetei. Si un blush ( nu e neaparat necesar) care sa va complimenteze culoarea naturala a tenului.

Imi place pudra, dar ce mi se pare tare e ca blush-ul asta poate fi folosit si ca fard de ochi

• Pentru corp: Nu stiu daca parfumul intra la categoria "Less is more", dar pentru mine e indispensabil. Nu pot sa va dau cine stie ce sfaturi aici, pentru ca PH-ul pielii difera de la persoana la persoana si la fel si gusturile, dar gasiti un parfum care sa va incante olfactiv, care sa persiste si care poate fi purtat pe timpul zilei (pot sa fie mai multe parfumuri, in functie de anotimp sau ocazie).

            Pont: Un parfum contine in proportie de 15-25% esente aromate. La o apa de parfum, concentratia e de 7-10%, la apa de toaleta 3-7%, iar la apa de colonie intre 0,5 si 2%.
                 Asta e baza, pentru restul, probabil vom face alt articol cu "Machiaj de ocazie".
                
  3.Unghiile:
          Acum, cred ca toate stim cum sa ne taiem, pilim si dam forma unghiilor noastre. Problema e atunci cand ne vine intrebarea "Sa ma dau cu oja, sau e prea mult?".
            Eu, una, sunt o victima a manichiurii, am avut unghiile in toate culorile pamantului, de la negru, la auriu, de la mate la sidefate si inapoi, dar principala mea dragoste raman nuantele de bej, rosu si gri (stiu, e putin cam trist, am o paleta de culori destul de clasica). Daca vreti ceva mai subtil, insa, puteti sa va orientati spre manichiura frantuzeasca ( e mai usor de facut decat pare ) sau la lacurile de unghii. Totul depinde de voi.
            Pont: Utilizati inainte de oja propriu-zisa o baza protectoare ca sa nu va exfoliati unghiile si dati-le o pauza din cand in cand ( oja nu mai lasa unghiile sa respire, asa ca incercati macar la cateva saptamani sa luati o pauza de cateva zile de la orica fel de oja si sa aplicati o crema cu vitamina A ).

➤ Daca pentru pudra, blush si restul cosmeticelor, folositi pensule sau buretei pentru machiaj, va rog eu, curatati-le cu apa si sapun o data la doua saptamani, microbii aia sunt cei mai rai pentru tenul vostru.
   
Disclamer: Acest articol este destinat fetelor, articolele destinate audientei mai largi vor aparea curand.

      Voi ce "trucuri" si produse folositi pentru un ten frumos si un machiaj natural? Ati avut produse care v-au facut mai mult rau decat bine?

"NU"-urile si de ce le evitam

              Unii oameni pe care i-am intalnit considera ca un "nu" hotarat inseamna ca persoana care l-a rostit este needucata sau nepoliticoasa. Altii considera ca este o dovada de negativism pur.
               Din aceste doua cauze, oamenii, fie ei adolescenti sau nu, spun din ce in ce mai putin acest cuvant simplu, dar atat de folositor. Le este teama sa-l rosteasca din cauza ca nu vor sa supere pe cineva, pentru ca li se pare ca nu conteaza parerea lor sau din nesiguranta.
              Problema nu este ca tu, ca individ cu constiinta si pareri propri, spui "nu", problema este cum o faci.
               Daca cineva te intreaba "Vrei sa iesi cu mine la un suc?", nu ii raspunde cu "Nu! Nu as iesi cu tine niciodata!", incearca ceva de genul asta:"Nu, multumesc, nu sunt interesat/a.". E imposibil sa iti spuna ca nu ai educatie, si daca se supara, va fi pe moment, pentru ca a fost opinia ta, exprimata de tine, intr-un mod decent. Cel mai probabil te vei lovi si de intrebarea "De ce nu?", poti sa ii raspunzi sincer (De exemplu:"Nu sunt pregatit/a."), sau poti sa schimbi intr-un mod elegant subiectul, nu trebuie de fiecare data sa te explici. E hotararea ta si asta este.
               Poate ca in unele cazuri vei trece drept "fandosit/a" sau "fitos/oasa" pentru acest raspuns, dar eu imi aduc aminte de citatul asta cand trec prin aceste situatii:"Nu toata lumea  merita sa stie cum esti in realitate. Lasa-i sa critice cine cred ei ca esti.".
               Urmatorul lucru la care va ganditi probabil ca este "De ce sa spun cuvantul asta cand pot sa inventez o scuza?". Da, da, stiu deja, sigur v-au murit deja de vreo cinci ori animalele de companie, aveti planuri toata saptamana cu BFF-ul, mama voastra va duce la doctor (chiar si in weekend) si tatal vostru va taraste la nu stiu ce targ. Sunt scuze comune, nevinovate, dar folosite in exces va pot aduce apelativul de "mincinos/oasa". Plus ca va incarca memoria inutil si va limiteaza posibilitatile (daca tu si persoana pe care o refuzi stati in acelasi cartier, sau daca te urmareste pe retelele de socializare si vrei sa pui o poza cu tine si un prieten exact in ziua in care i-ai zis ca esti la doctor).
              Un "nu" hotarat este o dovada de tarie de caracter, demonstrezi ca poti sa te impui netulburat/a de comentariile din jurul tau.
          
              Experimentul meu pe anul asta va fi sa nu mai inventez scuze, sa devin bilingva in "nu" si "da".Ce ziceti, va bagati?