Nu, nu incerc sa ma dau persoana importanta, vreau doar sa va spun cum am facut fata unui public speaking intr-un domeniu in care pun mult suflet.
In acest articol vreau sa va arat ca desi de multe ori, simplul gand ca trebuie sa vorbim in fata unei audiente ne ingrozeste, nu avem nimic de pierdut, ci doar de invatat.
Cred ca prima data trebuie sa le multumesc Irinei si Emei, pentru ca mi-au dat in disperare afisul evenimentului pe toate grupurile posibile si celorlalti oameni care m-au convins sa merg si care au mers cu mine ca sa ma sustina ( Tiut, Suriorul si Sefa ).
Asta ma duce la a va povesti toata nebunia de dinainte cu trei zile si din timpul evenimentului si ce trebuia eu sa fac.
Ok, ca sa va bag in tema, conferinta s-a numit "Junior Vlogger & Blogger", in cadrul PROEDUS, si daca nu v-ati prins, este un eveniment destinat pasionatilor de blogging si vlogging, in care participantii trebuie sa-si prezinte canalul de YouTube sau pagina Web si sa vorbeasca despre pasiunea lor.
Dupa zeci de speech-uri in minte si zise cu voce tare ( in timpul in care, eu, teoretic, trebuia sa invat pentru teza ), am ajuns la unul pe sistemul "De ce acum? De ce blog si nu vlog? Si de ce in formatul asta?" ( detalii pe care le pot dezvolta intr-un articol viitor, daca vreti ), apoi am selectat articolele pe care voiam sa le arat si le-am recitit ( ca sa nu bat campii ). Dupa a fost o intreaga avalansa de mail-uri trimise si primite si in final am ajuns la ziua cea mare.
O sa trec peste detalii ca locul desfasurarii conferintei, ora, etc... si o sa spun direct ce s-a intamplat acolo.
Pe langa faptul ca eram singura fata...si singurul blogger, ghiciti ce: am dat prima interviu si am intrat prima pe scena ( imi puteti simti increderea si entuziasmul, nu? ) si....m-am impiedicat de era sa cad pe jos. M-am comportat de parca nu s-a intamplat nimic si apoi am inceput sa vorbesc. Spre uimirea mea, nu m-am balbait ( multumesc Sefei pentru filmare si pentru comentariile de pe margine!!! ), dar in schimb, am gesticulat de am crezut ca o sa scot ochii cuiva si am uitat trei sferturi din speech. De aici putem invata ca nu conteaza ce ai repetat, conteaza prezenta de spirit pe care o ai ca sa improvizezi.
Dupa ce am terminat si am scapat fara intrebari ( pentru ca am uitat sa intreb daca sunt.... ), au urmat baietii. Destul de misto ( bine, nu neaparat genul meu de vloggeri, dar le apreciez munca ) si nu stiu daca a fost bine sau rau ca nu stiau ce sa spuna si i-am ajutat cu intrebari, noi, cei din sala, dar una peste alta, a iesit bine.
Poate acum va intrebati ce am invatat eu din experienta asta in afara de faza cu uitatul discursului? Pai, am invatat urmatoarele:
- Oamenii carora le vorbesti sunt exact ca tine, nu niste extraterestri gata sa te ucida la cea mai mica greseala.
- Intrebarile pot ajuta de cele mai multe ori.
- Nu trebuie sa-ti fie frica sa vorbesti in fata unui public, trebuie sa ai incredere in tine.
- Daca ramai dupa eveniment, poti sa cunosti oameni misto.
- Intotdeauna sa-ti urmezi visurile, pentru ca pot aparea oportunitati care sa te lanseze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu