joi, 14 februarie 2019

Recomandări pentru luna iubirii

Am tras chiulul vreo două săptămâni, știu, știu, cutiuța mea de plângeri e plină.

Azi revin cu un articol poate puțin întârziat, poate perfect, nu știu. Cert este că azi m-am gândit să scriu despre patru cărți de dragoste citite de-a lungul timpului pe care le recomand oricând cu drag.


Suflete Pereche de Cecelia Ahern

Prima carte dragă mie este "Suflete Pereche" de Cecelia Ahern. Aceasta este una dintre puținele cărți la care am văzut prima dată ecranizarea, pentru că nu știam de existența ei, însă mai târziu m-am îndrăgostit de autoare.

Povestea de aici este una între doi cei mai buni prieteni, Rosie și Alex, a căror prietenie și iubire este testată de viață într-un fel de care multă lume se teme, distanța și neprevăzut. Reușesc să păstreze legătura prin e-mailuri și scrisori nenumărate ( foarte bine și plăcut evidențiate în carte ).

Iubesc cartea asta pentru că e o poveste de dragoste care a reușit să depășească greutățile vieții, iar chimia dintre personaje m-a vrăjit.


Eleanor&Park de Rainbow Rowell

"Eleanor&Park" a fost o lectură de la care nu aveam multe speranțe pentru că am citit-o într-o vreme când era peste tot și cumva, niciodată nu m-a convins...apoi am citit primul capitol.

Este o poveste de dragoste poate pentru unii banală, însă sinceră, despre doi adolescenți extrem de diferiți, despre curaj, probleme de familie și lumea în care cu toții trăim.

Cred că-mi place așa mult și pentru că personajele nu sunt chiar de o frumusețe standard și au defectele acelea nevinovate pe care oricare adolescent le are sau le-a avut la un moment dat.

Încercați și "Fangirl" de la Rowell, o să vă placă.

Slam. Din dragoste pentru Layken de Colleen Hoover

Înainte de toate, "Slam" mi se pare o carte mult mai poetică decât altele. Nu mint când spun că această carte m-a făcut să văd poezia altfel, înainte de ea nici măcar vrând să aud de versuri.

Este genul de poveste pe care o citești dintr-un foc ( așa că poate o încercați în weekend, cu o cană de cafea sau ceai caldă? ), plină de suspans, însă care demonstrează într-o oarecare măsură, că destinul există.




Cel mai frumos loc din lume e chiar aici de Care Santos și Francesc Miralles

Cred că am lăsat neintenționat ce e mai bun la urmă.

Citit la recomandarea cuiva pe care îl cunosc ( mulțumesc ) și luată în grabă de pe un raft din Cărturești, nu mă așteptam ca "Cel mai frumos loc din lume e chiar aici" să fie cartea pe care să o devorez într-o după-amiază într-o cafenea și pe care să o recomand oricui de atunci( și când zic "oricui", mă refer la oricine, bărbat, femeie, adolescent, profesor, prieten ).

Este o poveste mult mai matură și mai serioasă decât cele prezentate anterior.
Este mai puțin despre dragostea dintre două persoane, cât despre dragostea de viață și de bucurie. Poetic, într-un fel deloc greoi, pune pe masă lucrurile frumoase și magia din fiecare zi pe care o trăim și ne arată de ce fiecare zi merită.


Voi le-ați citit?

Dacă nu, și vreți să o faceți, acestea sunt disponibile în link-urile de mai jos:

Suflete Pereche ( filmul se numește Love, Rosie )
Eleanor&Park
Slam. Din dragoste pentru Layken
Cel mai frumos loc din lume e chiar aici

sâmbătă, 2 februarie 2019

Arta Simplității de Dominique Loreau

Prima carte pe care am citit-o anul acesta este " Arta Simplității" de Dominique Loreau, o autoare din Franța stabilităde peste 20 de ani în Japonia.

Sunt fascinată de minimalism, și deși sunt departe de a fi un om minimalist, încerc să îmi însușesc conceptul puțin câte puțin, chiar dacă asta înseamnă să renunț la trei rujuri mediocre care sunt aceeași culoare, în favoarea unuia mai calitativ ( pentru că în prima parte a acestei cărți este vorba foarte mult despre calitatea lucrurilor care ne înconjoară ) sau în a prefera popcorn simplu în defavoarea popcornului înmuiat în caramel sărat, glazurat în ciocolată cu lapte de la văcuțe din Alpi.

Așa că atunci când am văzut cartea asta în Cărturești, și știind că Loreau a scris și "Arta Listelor" ( o carte dragă mie datorită căreia am pornit o agendă și mai apoi un bullet journal ), bineînțeles că am cumparat-o.

Poate că am avut prea multe așteptări, poate ca știam toate informațiile din carte sub o formă sau alta sau poate că am fost prea plictisită, însă "Arta Simplității" m-a dezamagit puțin.

A fost pe de-o parte greoaie în limbaj și idei, pe de alta a întins un subiect prea mult, astfel făcându-mă să o las din mână timp de două săptămâni și să o reiau de dragul de a o termina.

Unele capitole mi-au plăcut, cum ar fi cel despre minte, însă cu altele nu am rezonat deloc, de exemplu cel despre corp, mai precis " Ritualul de înfrumusețare al unei minimaliste".

Însă trecând și la lucrurile bune, la începutul majorității subcapitolelor, există câte un citat ( ceva ce apreciez foarte mult în cărți ). Aici sunt câteva dintre preferatele mele:

"Parfumurile, culorile și sunetele își răspund reciproc."-BAUDELAIRE

"Lumina lunii sculptează, cea a soarelui pictează."-Proverb indian

" Și dacă singura ta bogăție
Înseamnă doar două pâini,
Vinde una din ele, și cu acești ultimi dinari
Oferă-ți niște zambile ca să-ți hrănești sufletul!"-Poem persan

"Cerul ne-a dat două urechi ca să ascultăm și o gură ca să vorbim.
Ar trebui, așadar, să ascultăm de două ori mai mult decât vorbim."-Proverb chinezesc

Însă cum am zis, nu a fost o totală pierdere de vreme, am revizuit niște idei pe care încerc să le adopt, cum ar fi:


  • Ar trebui să mă reapuc de yoga pentru că deși doare în primă fază, mă ajută să-mi organizez gândurile.
  • Ar trebui să mă descotorosesc de lucrurile inutile, nu să le pitesc prin sertare sau dulapuri.
  • Ar trebui să mănânc pentru a trăi, nu să trăiesc pentru a mânca.
  • Ar trebui să învăț să nu mai las orice mic nimic să mă afecteze.
   
Cartea e disponibilă la editura Baroque Books & Arts sau pe Cartepedia 


Voi cu ce carte ați început anul 2019? 



marți, 1 ianuarie 2019

Retrospectiva anului 2018

La mulți, mulți ani și vă urez numai bucurii pentru 2019!!!!

Îmi cer scuze pentru absență, dar am intrat în vacanța de iarnă crezând că am destulă energie să fac tot ce mi-am propus, însă undeva înainte de Crăciun am prins și o răceală și nu am avut chef decât de Netflix și Youtube.

Azi, fiind prima zi din an,  vreau să facem o retrospectivă în care să vă povestesc toate premierele de care am avut parte și câteva momente frumoase.

Voi începe cu premierele anului pentru mine:

Festivalul de mâncare Urban Grill Fest:

Lucrurile cele mai bune se întâmplă de obicei când nu le planificăm. Exact asta am pățit eu cu un prieten la Urban Grill Fest ( articolul despre festival e pe aici ). Cumva, festivalul ăsta s-a intersectat cu Bookfest 2018 și cumva, erau amândouă la Romexpo, așa că normal că nu am ratat primul meu festival de mâncare. Am întâlnit niște oameni minunați, care au ales să-și urmeze pasiunea pe o nișă care de abia începe să se dezvolte la noi, anume Foodtrucks, și pe care sper să-i revăd.

Primul interviu pentru voluntariat și lunile care au urmat:

Mereu am vrut să fac voluntariat, însă căutarea mea activă a început cu Opportunity Weekend, în 2017( articolul aici ). După ceva documentare și multe cereri de înscriere și mail-uri, undeva prin mai cred, am făcut rost de un interviu la sediul lor.

 Mi-am luat o prietenă foarte bună după mine ca să nu leșin de la emoții, cartela de metrou și m-am îndreptat spre Școala de Valori, locul unde speram să fac voluntariat pentru următoarele câteva luni. 

Am fost foarte emoționată și cel mai probabil fetele au simțit asta, însă interviul a ieșit decent și înainte să-mi dau seama, eram voluntar la departamentul de Fundraising și Sports. 

Am învățat foarte multe lucruri despre mine și despre oameni în general, într-un timp foarte scurt și am avut norocul să dau peste niște oameni minunați, începând de la prima persoană care mi-a zâmbit și care între timp nu mai lucrează acolo, Irina, la coordonatoarea mea superbă și calmă, Andreea și la Isa, care era tot timpul acolo pentru a mă ajuta când mă încurcam și terminând cu fiecare persoană veselă și motivată de acolo. 

Între timp, nu mai fac voluntariat acolo din lipsă de timp, însă sunt gata dacă au nevoie de un voluntar în plus la vreun eveniment și nu încetez să-i vorbesc de bine.

Tabăra de vară și primul Aventura Park:

Deși tabăra de vară nu e o noutate pentru mine, tabăra de anul ăsta și Aventura Park au fost cu siguranță. Tabăra de vară a fost cea mai bună din toți cei trei ani în care am participat, deja revenind pentru atmosferă și oamenii frumoși întâlniți acolo, nu pentru a exersa engleza și a mai scăpa de București. 

Momentul vedetă al acestui an, pe lângă toate activitățile care m-au scos din zona de confort, a fost ziua în care am mers la Aventura Park. 

Pentru că era foarte aproape de pensiune, am ales să mergem pe jos spre această activitate. Eram eu, două prietene, mama uneia dintre ele și vreo cincisprezece puști puși pe distracție. Am ajuns, am fost echipați cu hamuri, căști și alte cabluri, am improvizat o mănușă dintr-un batic și am mers la trasee, însă nu m-am așteptat să am o așa problemă mare cu frica mea de înălțime. Pont: nu subestimați niciodată fricile, dar nici nu vă lăsați doborâți de ele. 

Cumva, am fost convinsă să mă duc pe unul dintre cele mai complicate, lungi și înalte trasee de acolo. Îmi tremurau picioarele, credeam că o să mor, transpiram din cauza emoțiilor, mă dureau mâinile, m-am împotmolit la "lift" ( mai mult improvizație în stilul Indiana Jones decât lift ) și m-am oprit în mijlocul tirolianei douăzeci de minute în care, ghiciți ce, m-a plouat. Dar a fost unul din momentele din 2018 în care m-am distrat la maxim și nu regret nici măcar momentul în care am ajuns în cameră ciuciulete ( pentru că am uitat umbrela ).

Prima lansare de carte a unui autor străin:

Undeva prin octombrie, Anna Todd a venit pentru lansarea noii ei cărți, "Cele mai strălucitoare stele" și cum aveam cum să merg, m-am dus, curioasă deopotrivă de atmosfera unei lansări de carte a unui autor străin, cât și de carte în sine. Și este și ăsta, un moment pe care nu-l regret. Impresiile mele despre carte și lansare sunt aici.

Primul drum la psiholog:

Este ceva ce recomand oricărui om care simte că nu mai poate, ceva de care eu chiar aveam nevoie și ceva ce cineva poate înțelege doar dacă trăiește.

 Am avut o perioadă grea în toamna asta, plină de nesiguranță, stres și frustrări. Mai aveam puțin și intram într-o depresie de toată frumusețea. Parcă nu mai eram eu, mă duceam la liceu, îmi făceam cu scârbă treaba acolo, veneam acasă, dormeam sau învățam și mă culcam. Nu mai ieșeam, nu mai citeam, nu mai făceam lucruri care să mă facă fericită. 

Așa că m-am dus la o doamnă psiholog senzațională. În două ore m-a făcut să văd viața altfel, să-mi văd prioritățile altfel și să-mi gestionez timpul altfel. Nu știu exact cât de mult am reușit să pun în practică de atunci, însă pe moment m-a ajutat să-mi revin, ceea ce e foarte important.

Primul târg de carte unde am fost expozant:

Odată cu nașterea " Shop my library-Târg de carte cu discount", la inițiativa Andreei al cărei blog este aici, am învățat câteva lucruri, însă cel mai important este că mi-am dat seama că îmi plac mult mai mult evenimentele mici, unde toată lumea are ocazia să se cunoască cu toată lumea. 

Dacă la prima ediție am fost vizitator și am întâlnit niște bloggerițe minunate, cu care țin legătura, la ediția a doua, cea care a avut ca temă "Blind date with a book", am mers ca expozant, și mi-a plăcut la nebunie. Am fost atât de motivată, încât nici măcar nu mi-a păsat de teza din următoarea săptămână, la care nu apucasem să învăț prea mult. 

Așa că iată-mă, duminică, înarmată cu aceeași prietenă care mi-a fost alături la voluntariat, un geamantan de cărți și ceva biscuiți. Am ajuns la Respiro Lounge, m-am instalat și am așteptat alături de restul fetelor. Afară era urât și am nimerit într-un weekend plin de alte târguri mai mari, așa că deși nu au venit extrem de mulți oameni, au fost câțiva care au poposit la noi, au vorbit cu noi, au cumpărat câte ceva, au donat sau pur și simplu ne-au vazut. Am fost fericită așa și cu porția de râs pe care am avut-o cu restul participantelor, turta dulce pentru care am făcut o obsesie, cărțile cu care m-am întors acasă ( mulțumesc Andreea și Giorgiana ) și alergia la vafe pe care am facut-o ( bine, cu asta nu am fost fericită, dar în retrospectivă, e amuzant ).


Alte momente frumoase de anul asta: 

Adunatul de scoici în ploaie:

Deja două lucruri care au legătură cu ploaia, wow. Eram la mare, prin iulie, și doi prieteni au venit în vizită vreo cinci zile.

 Într-o zi, m-am gândit să luăm bicicletele și să le arăt o altă latură a Costineștiului, mai calmă și mai sălbatică. Am pedalat câțiva kilometri și am ajuns pe o plajă, unde puteam să ne plimbăm și să adunăm melci și alte scoici în voie. Am stat acolo ceva timp, fermecați de culoarea mării și de frumusețea locului și nu am observat norul care se îndrepta cu pași repezi spre noi. 

Întâi, a început să tune, fulgere și plouă la câțiva zeci de metri de noi ( curios cum natura poate să facă astfel de lucruri, nu? ), iar apoi, pe noi ne-a plouat ușor în trei reprize, însă nu am plecat deoarece eram departe de casă și dacă era să ne plouă, oricum s-ar fi întâmplat.

Plaja Corbu și prânzul la "La Canapele" în Vama Veche:

O altă amintire legată de mare a fost când Tia ( prietena de mai sus ) a venit la sfârșit de vară pentru ultimele câteva raze de soare și ultimele băi în mare. Am vrut să facem mult mai multe lucruri, însă am reușit doar  două: escapada la Corbu, unde deși este greu să ajungi datorită drumului accidentat, merită să vezi măcar odată în viață. Nu a fost spectaculoasă la prima vedere, însă plaja care se întinde la nesfârșit, nisipul fin și apa lină și caldă ne-au băgat pe toți într-o stare de liniște și fericire foarte greu de găsit.

Al doilea lucru a fost ziua petrecută în  Vama Veche, unde ne-am prăjit la soare, am făcut cumpărături legate de pietre semiprețioase și tricouri cu Deadpool și am luat prânzul la "La Canapele". Mâncarea a fost super bună, atmosfera rock mult sperată, lumea binedispusă și chelnerii prietenoși. Și să nu uităm discuțiile și glumele pe care le-am făcut cu ea.

Întâlnirea de la " Bohemia Tea House":

Ultima amintire frumoasă de pe anul 2018, nu cronologic neapărat, a fost întâlnirea cu bloggerițele de carte de la "Bohemia Tea House" din preajma Gaudeamusului. 

Am stat puțin, însă mi-a plăcut fiecare secundă, chiar dacă la început eram speriată și emoționată în așa fel încât am stat tăcută mult timp până mi-am făcut curaj și am fost stângace în prezentarea mea și a blogului. 

Întâlnirea asta m-a ajutat să cunosc niște oameni superbi și pasionați de cărți, să descopăr bloguri de care nu știam și pe care acum le citesc cu drag și m-a motivat să scriu și să-mi fac un program ( pe care îl respect mai mult sau mai puțin ).

Acestea fiind spuse, întrebarea mea este de ce premiere sau amintiri ați avut parte anul acesta?